CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
CluJust vă prezintă cum a motivat completul de 5 judecători de la ÎCCJ, condus de Lia Savonea, achitarea fostului ministru al Sănătății, Florian Bodog, și a fostei lui consiliere Olivia Marcu. Cei doi au fost acuzați de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu, procurorii DNA susținând că Marcu a fost angajată fictiv și că, în perioada februarie 2017 – ianuarie 2018, a încasat salarii fără a fi prezentă la minister, ea locuind în Oradea.
Judecătorii din completuld e 5 de la ÎCCJ arată în motivare că participarea Oliviei Marcu la unele conferințe medicale din țară, în calitate de reprezentant al Ministerului Sănătății, că ”cel puțin unele dintre atribuțiile din fișa postului au fost îndeplinite” și că nu se pot reține infracțiunile de care cei doi au fost acuzați și pentru care au fost condamnați în primă instanță la 2 ani închisoare cu suspendare.
”Dreptul penal nu sancționează, prin infracțiunea de abuz în serviciu, un anumit mod de organizare a muncii prestate de o persoană care avea calificările necesare desfășurării unor activități conforme cu fișa postului, a căror existență este dovedită de probele din dosar. Abuzul în serviciu decurge doar din caracterul fictiv al angajării. Un mod de organizare a muncii prin care sunt atinse unele dintre obiectivele stabilite prin contractul de muncă/fișa postului exclude caracterul fictiv al angajării. În consecință, evaluarea elementelor de tipicitate a infracțiunilor, care formează obiectul prezentei acuzații, plecând de la numărul mic de zile în care a fost efectiv prezentă la activitățile desfășurate de Ministerul Sănătății, nu poate conduce la stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu și infracțiunile subsecvente decurgând din aceeași acuzație, respectiv infracțiunile de fals, atunci când este probată o activitate desfășurată conform fișei postului.
Infracțiunea de abuz în serviciu, conform jurisprudenței ce precede, a fost reținută în cazul unor angajări fictive, care presupun o situație de fapt contrară celei care ar fi decurs din contractul de muncă/ fișa postului, iar nu din absența atingerii obiectivelor activității desfășurate.
Or, în cauză, participarea unui specialist în domeniul statisticii medicale, în calitate de reprezentant al Ministrului Sănătății, la conferințe cu caracter medical, confirmă caracterul real al angajării respectivei persoane. În egală măsură, caracterul fictiv al angajării consilierei este infirmat de activitățile prestate, reținute încă din faza de urmărire penală, având în vedere că aceste activități se înscriau în fișa postului și erau conforme cu pregătirea profesională a persoanei angajate.
Ceea ce se evaluează în legătură cu acuzația formulată este realitatea activităților prestate, iar nu locul în care au fost prestate (dupa cum a stabilit într-o altă cauză, citată mai sus, Direcția Națională Anticorupție). O angajare reală presupune o activitate desfășurată în condițiile contractului de muncă/ fișei postului. Faptul ca era singurul consilier al Ministrului Sănătății cu o specializare în domeniul statisticii medicale, dă credibilitate declarației adminstrată ca probă în apel, în sensul că Ministrul a avut nevoie de expertiza consilierului inclusiv în legătură cu proiectul pilot privind achiziţia centralizată de medicamente, derulat începând cu luna iulie 2017, şi nu doar pentru a-l reprezenta pe ministru la conferințele reținute în Rechizitoriu (Timișoara – 4–6.05.2017 și Sălaj – 16.11.2017).
Dreptul penal nu poate fi utilizat pentru a sancționa deficiențe de organizare instituțională sau lipsa unor mecanisme de control intern. Astfel, abuzul în serviciu nu poate fi reținut în situația în care activitatea profesională se desfășoară de la distanță, iar natura atribuțiilor nu presupune o prezență fizică obligatorie. În cazul consilierului personal, activitatea este prin definiție preponderent intelectuală și consultativă, necuantificabilă în parametri ce țin de pontaj. Lipsa prezenței fizice nu este echivalentă cu lipsa activității, iar absența unor documente formale (ordine de deplasare, rapoarte scrise) nu poate fundamenta automat concluzia inexistenței muncii prestate. În plus, prin angajarea respectivei consiliere nu s-a urmărit, de către niciunul dintre cei trimiși în judecată, crearea unui venit suplimentar pentru Marcu (fostă Baciu) Olivia Andreea, în absența unei activități desfășurate de către aceasta. Probele au condus la concluzia, necontestată de către acuzare, că Marcu (fostă Baciu) Olivia Andreea a fost angajată cu o normă parțială în cadrul cabinetului Ministrului, a renunțat la unele dintre activitățile didactice, pentru a putea să își desfășoare activitatea de consiliere, nu a solicitat decontarea cheltuielilor determinate de deplasările la conferințe. Eventualele nereguli legate de modul de executare a raportului de muncă țin, cel mult, de răspunderea administrativă, disciplinară sau civilă, iar nu de cea penală.
Probele administrate au condus la concluzia că cel puțin unele dintre atribuțiile din fișa postului au fost îndeplinite. Exercitarea acestora într-o manieră suficient de conformă cu cerințele contractuale justifică absența caracterului fictiv al angajării (care se reflectă atât asupra autorului cât și a complicelui), dar și, subsecvent, la absența infracțiunii de fals intelectual care se presupune că ar fi fost comisă pentru a consolida aparența caracterului real al angajării.
Astfel, infracțiunea de fals intelectual, reținută în Rechizitoriul din cauza de față, are un caracter subsecvent, de instrument al comiterii infracţiuni de abuz în serviciu, fiind deci indisolubil legată de abuzul în serviciu. Or, în măsura în care elementele constitutive ale abuzului în serviciu nu sunt întrunite, nici infracțiunea de fals intelectual nu poate fi reținută în mod autonom, întrucât aceasta este lipsită de scopul infracțional care să îi confere relevanță penală.
Falsul intelectual nu constituie un scop în sine, ci, în cauza de față, este reținut doar ca mijloc de realizare sau de ascundere a infracțiunii principale, aceea de abuz în serviciu, astfel că în speță, semnarea sau întocmirea documentelor aferente raportului de muncă nu au avut drept scop inducerea în eroare a unei autorități ori producerea unui efect juridic distinct, ci a reprezentat strict formalizarea administrativă a unui raport juridic existent, apreciat ulterior de acuzare ca fiind nelegal. O astfel de calificare ex post nu poate transforma acte administrative uzuale în infracţiuni de fals intelectual.
Mențiunile din foile de prezență nu reprezintă atestări necorespunzătoare adevărului în sensul art.321 C.pen., întrucât funcția de consilier personal permite prestarea activității de la distanță, iar semnarea acestora nu echivalează cu certificarea unei prezențe fizice, ci o formalitate administrativă lipsită de relevanță penală.
În consecință, falsul intelectual subsecvent urmează soarta juridică a infracţiunii principale, astfel că, în absența abuzului în serviciu, acesta este lipsit de autonomie penală, neputând justifica atragerea răspunderii penale distincte, iar lipsa elementelor de tipicitate obiectivă pentru infracțiunea de abuz în serviciu determină absența infracțiunii de fals intelectual.”, se arată în motivarea deciziei definitive.
Ce spune avocatul Oliviei Marcu
”Înalta Curte de Casație și Justiție a achitat definitiv clientul nostru, stabilind că activitățile de consiliere la distanță, fără prezență fizică, nu constituie abuz în serviciu. Instanța și-a însușit argumentele apărării, constatând lipsa oricărei intenții de fraudă din partea d-nei Marcu și reafirmând că dreptul penal nu substituie mecanismele administrative. Salutăm această decizie, îndeosebi prin prisma interpretării corecte a principiul legalității incriminării.”, a declarat avocatul Alexandru Rîșniță din Baroul Cluj pentru Clujust.ro
