CLUJUST Justitie. Stiri. Anchete. Procese. Avocati. Sistemul judiciar. Interviuri. Jurisprudenta. Portal. Cluj.
Tribunalul Cluj a respins cererea unui elev minor care solicitase emiterea unui ordin de protecție, invocând că ar fi fost amenințat cu un cuțit. Instanța de apel a constatat că starea de pericol nu a fost dovedită, iar tensiunile dintre părți își aveau originea într-un conflict izbucnit în urma unei vânzări de substanțe interzise între agresor și fratele reclamantului.
Cazul a ajuns pe rolul Tribunalului Cluj după ce Judecătoria admisese, în primă instanță, cererea unui elev care susținea că a fost amenințat cu cuțitul și urmărit de un cunoscut. Prima instanță considerase că victima se afla într-o stare de temere reală și a dispus emiterea unui ordin de protecție.
În apel, însă, judecătorii au analizat în detaliu contextul conflictului și au ajuns la o concluzie diferită. Potrivit hotărârii, cei doi tineri se cunoșteau de aproximativ un an și făceau parte din aceleași grupuri de prieteni, fără să fi existat anterior o relație de dușmănie între ei. Tribunalul a reținut că tensiunile au izbucnit după o tranzacție cu substanțe interzise, în care fusese implicat fratele reclamantului.
Acesta din urmă – fratele pretinsei victime – a fost ulterior trimis în judecată pentru tentativă de omor, loviri sau alte violențe și tulburarea ordinii publice, într-un dosar penal deschis în urma unei altercații din martie 2025.
Singura probă invocată de tânărul reclamant pentru a susține cererea de protecție a fost un mesaj vocal în care pârâtul îl înjura și îl amenința generic („vă prind pe amândoi, vă dau cap în cap”). Tribunalul a apreciat însă că aceste cuvinte, izolate de context, nu pot fi considerate o amenințare reală cu violența, ci mai degrabă o replică într-un conflict verbal între două grupuri rivale.
De asemenea, incidentul reclamat din 23 august 2025, când agresorul i-ar fi cerut să se oprească pe stradă, nu a fost confirmat de nicio probă sau martor. Fotografia cu inculpatul ținând un cuțit, depusă la dosar, fusese realizată anterior pe o rețea de socializare și nu avea legătură cu evenimentul reclamat.
Tribunalul Cluj a mai arătat că explicațiile oferite de reclamant și reprezentantul său legal – potrivit cărora tânărul nu mai mergea la școală de frică – nu sunt convingătoare. Absențele de la cursuri aveau alte motive, iar comportamentul ulterior al tânărului nu reflecta o teamă justificată.
În final, instanța a concluzionat că nu există dovezi privind o amenințare reală, directă sau iminentă din partea pârâtului și a dispus anularea ordinului de protecție emis de Judecătoria Cluj.
Extras din motivarea Tribunalului Cluj:
”Prin cererea înregistrată în data de 18 septembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Cluj-napoca intimatul-reclamant …, asistat de reprezentant legal, a solicitat emiterea ordinului de protecție față de agresorul ….., cu motivarea că „a fost amenințat cu cuțitul” de acesta, iar prima instanță a reținut faptul că reclamantul ar fi fost supus la acte de violență verbală și psihologică din partea pârâtului, manifestate prin amenințări și căutarea acestuia în zona în care locuiește și, drept urmare, a apreciat că se impune emiterea ordinului de protecție deoarece starea de temere resimțită de victimă este una reală și justificată de comportamentul agresiv al pârâtului.
Contrar concluziilor primei instanțe, tribunalul apreciază că starea de fapt reținută nu corespunde întru-totul realității, iar starea de pericol în care intimatul-reclamant s-ar afla nu a fost probată.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar și din relatările părților, reiese că apelantul-pârât și intimatul-reclamant se cunosc de cca 1 an, frecventând aceleași „găști”. Între cei doi nu a existat un conflict direct sau vreo animozitate reciprocă. Conflictul, determinat de o vânzare de substanțe interzise, a avut loc între apelant și fratele intimatului, … Chiar intimatul este cel care a recunoscut acest aspect și, mai mult decât atât, a afirmat că a ajuns să se înjure cu apelantul deoarece acesta îl înjura pe fratele lui și nu putea “să stea deoparte”. În acest context, într-adevăr, în data de 2 februarie 2025, apelantul a trimis un mesaj vocal pe telefonul intimatului în care adresează înjurături fraților ….. și le spune “vă prind pe amândoi, vă dau cap în cap”, însă aceasta este singura probă depusă de intimatul-reclamant pentru a susține starea de temere ce i-ar fi fost cauzată de comportamentul apelantului-pârât.
În data de 8 martie 2025 a avut loc un incident soldat cu vătămarea corporală a apelantului-intimat, incident în care au fost implicați …, fratele intimatului și alți doi prieteni ai acestuia. Fratele intimatului a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe față de persoana vătămată ….., tentativă de omor față de persoana vătămată …. și tulburarea liniștii și ordinii publice, așa cum reiese din rechizitoriul emis în dosarul penal nr. 1577/###/P/2025.
Cererea de emitere a ordinului de protecție, ce a fost formulată de ……, asistat de reprezentant legal, a fost justificată de temerea ce i-ar fi fost provocată de apelantul care, în data de 23 august 2025, pe stradă fiind, i-ar fi cerut să se oprească. Prima instanță a apreciat că “este prezentă și iminentă starea de pericol pentru reclamant având în vedere gravitatea amenințărilor cu actele de violență, situația conflictuală existentă între părți și agresivitatea de care dă dovadă pârâtul, reținând că, în contextul relației conflictuale ce a debutat în luna februarie, există un grad ridicat de risc ca pârâtul să exercite în continuare asupra reclamantului aceleași acte de violență”.
Cu toate acestea, din probatoriul administrat în cauză, nu reiese că apelantul ar fi amenințat intimatul cu vreun act de violență. Înjurăturile reciproce la care chiar intimatul a făcut referire, nu pot fi calificate drept acte de violență verbală ce ar pune în pericol integritatea psihică a victimei.
Apoi, tribunalul constată că incidentul relatat de către intimatul-reclamant că ar fi avut loc în data de 23 august 2025 nu este susținut de vreo probă pentru a putea fi reținut ca fiind real.
În primul rând, nu este clară data la care acesta s-ar fi produs în condițiile în care, în cererea de emitere a ordinului de protecție nu este menționată vreo dată, la termenul de judecată fixat în prezentul dosar, în primă instanță, reclamantul a menționat data de 23 august 2025, însă, în procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor persoanei vătămate ce a fost emis de Secția 4 Poliție ####-###### sub nr. 60316/15.09.2025 se face referire la plângerea înregistrată în data de 19 august 2025.
În al doilea rând, intimatul-reclamant afirmă că se afla în cartierul Mănăștur, în zona Complexului ###, împreună cu un prieten, când apelantul-pârât l-a somat să stea pe loc. Solicitându-i-se să dea informațiile necesare pentru identificarea acestui prieten, pentru o eventuală audiere, intimatul a menționat că îi cunoaște doar prenumele, ####, nu și numele. Nu mai are numărul lui de telefon, deoarece și-a schimbat telefonul recent, fără a depune vreo dovadă în acest sens. Intimatul nu a identificat în vreun fel nici „tovarășul” cu care apelantul ar fi fost în data de 23 august 2025.
În al treilea rând, intimatul-reclamant afirmă că a fugit, după ce a văzut că „#####” este cel care îi strigă să se oprească, deși tonul acetuia nu era amenințător în condițiile în care a afirmat că cineva a strigat de mai multe ori “stai pe loc”, însă nu s-a oprit deoarece nu știa că se vorbește cu el. Intimatul a afirmat că s-a speriat deoarece apelantul a dus mâna spre borsetă și nu știa dacă nu cunva are un cuțit acolo, însă nu a putut explicita cum anume a dus mâna spre borsetă în timp ce conducea trotineta pe care se afla. Apoi, afirmă că a fugit, de frică, însă este greu de crezut că apelantul, aflat pe trotinetă, așa cum afirmă intimatul, nu ar fi avut posibilitatea de a-l ajunge imediat.
În motivarea cererii de emitere a ordinului de protecție, intimatul-reclamant a menționat că a fost amenințat de agresor cu un cuțit, însă, în apel, a declarat că l-a văzut doar ducând mâna spre borsetă, fără a vedea vreun cuțit asupra apelantului. Fotografia depusă în dosarul primei instanțe, în care apelantul-pârât este imortalizat ținând un cuțit în mână nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei în condițiile în care nu se știe când anume a fost făcută, fiind postată pe rețele de socializare de către o altă persoană, anterior datei de 23 august 2025 și fără a avea vreo legătură cu persoana intimatului-reclamant.
În al patrulea rând, se observă că intimatul-reclamant a afirmat că, în data de 23 august 2025, s-a întâlnit cu prietenul lui, ####, pentru a merge la pescuit. Cu toate acestea, după presupusul incident cu apelantul, nu s-a putut deplasa în aceeași zi la poliție și, mai ales, nu a putut să înregistreze cererea de emitere a ordinului de protecție imediat deoarece era „tare beteag”. Intimatul nu a oferit o explicație plauzibilă care să justifice înregistrarea cererii de emitere a ordinului de protecție după apropae o lună de la data incidentului.
În al cincilea rând, se observă că, pentru a justifica demersul judiciar inițiat, atât intimatul-reclamant, cât, mai ales, reprezentantul său legal, au făcut referire la temerea ce i-a fost provocată de apelant, temere care îl împiedică chiar să mai frecventeze cursurile școlare. Potrivit răspunsurilor oferite la termenul de judecată în apel, intimatul este elev al Școlii Profesionale Speciale Samus, cu sediul în cartierul Mărăști, iar motivul pentru care, în unele zile nu ajunge la școală, este acela că o duce pe sora lui la grădiniță, în loc. Luna de Sus. Reprezentantul legal al intimatului-reclamant a menționat, în fața primei instanțe, că acesta locuiește la el, în cartierul Gheorghieni, pe timpul școlii și în loc. Florești, la mama lui, pe timpul vacanțelor, iar, după incidentul din data de 23 august 2025, ar fi rămas la mama lui, pentru a fi mai departe de agresor. Ori, în situația în care incidentul ar fi fost real, logic ar fi fost ca intimatul să revină la locuința tatălui lui, aflată mult mai aproape de școală și mai departe de locuința apelantului. În această modalitate, nu ar fi fost nevoit ca, în drum spre școală, să treacă prin cartierul Mănăștur, cartier în care, într-adevăr, locuiește apelantul. Desigur, intimatul nu a menționat în ce modalitate o parcurgere a unui cartier cu un mijloc de transport în comun, așa cum ar fi normal pentru deplasarea spre școală, ar putea să faciliteze o întâlnire nedorită cu apelantul și l-ar pune în pericol.
În al șaselea rând, intimatul a menționat că știe de la tatăl lui că, ulterior evenimentelor din luna martie 2025 cercetate în dosarul penal nr. 1577/###/P/2025, apelantul l-ar fi căutat în cartierul Gheorghieni. ####, reprezentantul legal al intimatului nu a menționat de la cine anume ar fi primit această informație și nici motivul pentru care apelantul ar fi dorit să se întâlnească cu fiul lui. În schimb, intimatul a recunoscut că l-a căutat pe apelant pentru „a face pace”.
Drept urmare, față de aspectele prezentate, tribunalul constată că nu s-a dovedit existența unei interacțiuni între ##### #########-#####-###### și ### ###### ###### în data de 23 august 2025 ori manifestarea unui comportament agresiv verbal ori psihic la adresa intimatului menit a-i cauza acestuia temere cu privire la integritatea sa fizică și psihică.”
