CCR a fost sesizată cu chestiunea declarațiilor de avere acum 6 ani de Tribunalul București. Vezi cine e reclamanta!

Decizia Curții Constituționale care a șocat opinia publică a fost pronunțată într-un dosar din 2019! În luna februarie a acelui an, Tribunalul București sesizat CCR cu excepția de neconstituționalitate ridicată de o consilieră de la Avocatul Poporului, care a contestat amenda de 50 de lei (!) primită de la Agenția Națioală de Imtegritate pentru că nu a declarat venitul soțului. A pierdut și la judecătorie și la tribunal, dar a obținut sesizarea Curții Constituționale.

Dumitrița Laura Chițan, consilier în cadrul Avocatului Poporului, este cea de la care a pornit acum 6 ani demersul la Curtea Constituțională, încheiat acum cu o lovitură pentru transparența în ce privește funcționarii și demnitarii.

”Prin procesul verbal de constatarea şi sancţionarea contravenţiei …din 21.11.2017  încheiat de intimata (ANI  – n.red) petenta (Chițan – n.red.)  a fost sancţionată contravenţional cu amendă de 50 lei, în baza art. 29 alin. 1 rap. la art. 1 alin. 1 pct. 31 din Legea nr. 176/2010, întrucât în declaraţia de avere depusă la data de 25.05.2017, nu a completat cuantumul veniturilor realizate de soţul său.”, se arată la dosarul din 2019.

Prin Hotarârea nr. 789/2019 din 27 februarie 2019, Tribunalul București a respins apelul petentei, dar a decis sesizarea Curții Constituționale, pentru următoarele motive:

”Prin cererea depusă la 17.01.2019 apelanta a motivat excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Astfel, a arătat că art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 încalcă normele constituţionale ale art. 26 din Constituţia României, text potrivit cărui autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată,iar persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

Ori, din prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr.176/2010 reiese că persoanele obligate la completarea declaraţiei de avere trebuie să completeze aceste declaraţii pe proprie răspundere, asumându-şi realitatea acelor declarate şi cu privire la veniturile altei persoane, respectiv ale soţului.

Declaraţiile date pe proprie răspundere sunt acte personale, iar din art. 26 din Constituţia României rezultă că membrii unei familii sunt liberi să îşi stabilească propria conduită potrivit propriilor convingeri cât timp nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.  Aşadar, textul legal criticat, prin instituirea obligaţiei de a indica veniturile soţului, este neconstituţional, sugerând o conduită obligatorie pe care ar trebui să o aibă membrii familiei.

Apelanta a mai indicat şi Decizia CCR nr. 615/2006 în care s-a stabilit că salariul concret al unei persoane nu reprezintă interes public, ci intră în sfera interesului privat al persoanei.

Cât priveşte neconstituţionalitatea art. 12 alin. (6) din Legea nr.176/2010, apelanta a făcut trimitere la considerentele Deciziei CCR ##### şi a susţinut că deşi în prezent există obligaţia de anonimizare, declaraţia de avere conţine în continuare o serie de informaţii care nu sunt anonimizate şi care pot duce cu uşurinţă, de exemplu, la identificarea locului situării bunurilor declarantului. De asemenea, nici numele copiilor şi ale soţului nu sunt anonimizate.

În consecinţă, apelanta a susţinut că textul criticat încalcă art. 26 şi art. 44 din Constituţia României.

Analizând cererea apelantei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 şi art. 12 alin. 6 din Legea nr. 176/2010 raportate la dispoziţiile art. 26 şi art. 44 din Constituţia României, tribunalul constată ca sunt întrunite condiţiile de admisibilitate stabilite de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

Astfel, excepţia a fost invocată de apelant în faţă Tribunalului Bucureşti, aşadar de una din părţile cauzei în faţa unei instanţe judecătoreşti,  iar textele de lege criticate (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 şi art. 12 alin. 6 din Legea nr. 176/2010) au legătură cu soluţionarea cererii deduse judecaţii întrucât apelantei i s-a imputat nesocotirea art. 3 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 la întocmirea declaraţiei de avere. Dispoziţiile art. 12 alin. 6 din Legea nr. 176/2010 vizează publicarea declaraţilor de avere pe pagina de internet a intimatei şi modalitatea de anonimizare a parte din date, astfel că nu se poate aprecia că nu ar avea legătură cu cauza şi este de competenţa Curţii Constituţionale a se pronunţa dacă analiza constituţionalităţii art. 12 alin. 6 din Legea nr. 176/2010  produce sau nu un efect într-adevăr util cauzei de faţă.

Totodată actul normativ în care dispoziţiile criticate sunt cuprinse este în vigoare, iar Curtea Constituţională nu a constatat anterior neconstituţionalitatea acestora.

În consecinţă, instanţa va sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziții legale, neconstituţionalitate invocată în raport de art. art. 26 şi art. 44 din Constituţia României.

În ceea ce priveşte temeinicia excepţiei, opinia tribunalului este în sensul conformităţii textelor criticate cu prevederile constituţionale invocate de către apelantă.

Astfel, cât priveşte încălcarea art. 26 din Constituţia României, se reţine că drepturile consacrate de acest text constituţional şi de altfel şi de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt drepturi absolute, ele putând fi supuse anumitor limitări ori restricţii din partea autorităţilor. Dreptului la viaţă privată poate fi supus anumitor ingerinţe cu condiţia ca acestea să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să apară ca necesare într-o societate democratică şi să fie proporţionale cu scopul urmărit.

Ori, soluţia legislativă a declarării şi publicării declaraţiilor de avere este justificată prin prisma scopului legal al Agenţiei Naţionale de Integritate, de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenire a corupţiei instituţionale, iar pe de altă parte publicarea acestor declaraţii se realizează, potrivit art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 176/2010, prin anonimizarea a parte din datele cu caracter personal, fiind astfel asigurate garanţii împotriva unor ingerinţe arbitrare. Într-adevăr, există în cuprinsul declaraţiilor de avere date cu caracter personal ce nu sunt anonimizate anterior publicării, însă apelanta nu a fost sancţionată prin procesul verbal contravenţional ce face obiectul cauzei pentru neindicarea acestui tip de date.

Cât priveşte obligativitatea menţionării veniturilor soţului declarantului, această reglementare se explică prin regimul juridic aplicabil bunurilor dobândite de larga majoritate a persoanelor căsătorite, şi anume regimul comunităţii de bunuri, iar în absenţa acestei obligativităţi verificarea averilor dobândite în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor ori demnităţilor publice de persoanelor căsătorite sub regimul comunităţii legale nu ar putea fi una efectivă.

Referitor la încălcarea art. 44 din Constituţia României, tribunalul nu găseşte modalitatea în care textele criticate ar putea aduce atingere dreptului pe proprietate privată, sens în care notează că indicare de date ce ar permite identificarea bunurilor unei persoane nu reprezintă o atingere/restrângere a dreptului de proprietate, ci poate fi analizată doar din perspectiva dreptului la viaţă privată.

Cu privire la cererea de suspendare a judecăţii cauzei, având în vedere că art. 413 alin 1 pct. 1 C.pr.cv. instituie un caz de suspendare facultativă a judecăţii, precum şi faptul că o eventuală neconstituţionalitate reţinută de Curtea Constituţională asupra textelor de lege vizate de apelantă va putea fi valorificată de aceasta prin intermediul căilor extraordinare a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin 1 pct. 11 C.pr.cv, tribunalul apreciază că nu se impune suspendarea judecăţii cauzei, motiv pentru care cererea de suspendare va fi respinsă, ca neîntemeiată.”

Comments

comentarii