Arhive decontare

CJUE a stabilit că angajatorii, privați sau de stat, trebuie să asigure ochelari de vedere angajaților care stau în fața unui monitor, fie prin furnizarea lor directă, fie prin decontarea costului lor. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-392/2021, care a avut ca obiect interpretarea art.9 alin 3 și 4 din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor. ”Cererea de sesizare a CJUE privind pronunțarea unei hotărâri preliminare a fost formulată în fața Curții de Apel Cluj într-o cauză care avea ca obiect obligarea unei instituții publice la plata sumei reprezentând contravaloarea ochelarilor de vedere pentru angajatul care își desfășoară activitatea în fața unui monitor. Curtea de la Luxembourg, prin interpretarea oferită a confirmat cele susținute de către noi în sensul că „aparatele de corecție speciale” includ ochelarii de vedere care vizează în mod specific corectarea și prevenirea dificultăților vizuale care au legătură cu o activitate ce implică un echipament cu monitor. Pe de altă parte, aceste „aparate de corecție speciale” nu se limitează la aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional. Totodată, obligația angajatorului de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecție special poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a aparatului respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariu lucrătorului.”, a precizat avocata Iulia Kis. ”Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor trebuie interpretat în sensul că „aparatele de corecție speciale”, prevăzute de această dispoziție, includ ochelarii de vedere care vizează în mod specific corectarea și prevenirea dificultăților vizuale care au legătură cu o activitate ce implică un echipament cu monitor. Pe de altă parte, aceste „aparate de corecție speciale” nu se limitează la aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional. Articolul 9 alineatele (3) și (4) din Directiva 90/270 trebuie interpretat în sensul că obligația de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecție special, prevăzută la această dispoziție, care îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a aparatului respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariu lucrătorului.”, se arată în hotărârea CJUE Litigiul principal și întrebările preliminare. Reclamantul este polițist la Imigrări ” TJ este angajat în cadrul Inspectoratului General, la Serviciul pentru Imigrări al județului Cluj (România). Acesta își desfășoară activitatea lucrând la monitor. 15 TJ afirmă că lucrul la monitor și alți factori de risc, precum lumina „vizibilă discontinuă”, absența luminii naturale și suprasolicitarea neuropsihică, au determinat o deteriorare puternică a vederii sale. Prin urmare, ar fi trebuit, la recomandarea unui medic specialist, să schimbe ochelarii de vedere pentru a corecta scăderea acuității sale vizuale. 16 Susținând că sistemul național de asigurări de sănătate român nu prevedea rambursarea sumei de 2 629 lei românești (RON) (aproximativ 530 de euro), reprezentând contravaloarea costului ochelarilor de vedere, și anume costul lentilelor, al ramei și al manoperei, TJ a solicitat Inspectoratului General să îi ramburseze suma respectivă. Această cerere a fost respinsă. 17 Ulterior, TJ a sesizat Tribunalul Cluj (România) cu o acțiune având ca obiect obligarea Inspectoratului General la plata sumei menționate. Această instanță a respins acțiunea pentru motivul că nu erau îndeplinite condițiile pentru obținerea rambursării solicitate, în măsura în care articolul 14 din Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006 nu ar conferi dreptul la rambursarea costului unui dispozitiv de corecție special, ci numai la furnizarea unui astfel de dispozitiv dacă utilizarea sa ar fi considerată necesară. 18 TJ a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Cluj (România), care este instanța de trimitere, solicitând anularea sa și reexaminarea pe fond a litigiului. 19 Instanța de trimitere consideră că, pentru a soluționa litigiul aflat pe rolul său, este necesară interpretarea noțiunii de „aparate de corecție speciale”, care figurează la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270, care nu este definită de aceasta. Aceasta apreciază că noțiunea în discuție ar trebui interpretată în sensul că include ochelarii de vedere, în măsura în care aceștia sunt necesari angajatului care suferă de o deteriorare a vederii cauzate de condițiile sale de muncă. 20 Instanța de trimitere ridică și problema dacă aparatele de corecție speciale prevăzute la articolul 9 alineatul (3) menționat fac trimitere la aparate utilizate exclusiv la locul de muncă sau dacă pot face trimitere și la aparate care pot fi utilizate în afara locului de muncă. În această privință, ea tinde să considere că, pentru a se stabili dacă dispoziția respectivă este aplicabilă, este pertinent numai faptul de a utiliza un aparat de corecție special la locul de muncă, fiind irelevant aspectul dacă un astfel de aparat este utilizat și în afara locului de muncă. 21 În ceea ce privește modalitățile de furnizare a aparatelor speciale de corecție, instanța de trimitere susține că, deși este adevărat că Directiva 90/270 nu face referire în mod expres decât la furnizarea de către angajator a acestor aparate, un rezultat similar ar fi atins dacă angajatorul ar rambursa angajatului costul de achiziție a unui asemenea aparat. O astfel de soluție ar prezenta totodată avantajul de a permite angajatului să ia în timp util măsurile necesare pentru corectarea vederii sale. 22 În sfârșit, instanța menționată ridică problema dacă obligația de a pune la dispoziția angajaților care fac dovada necesității acestora aparate de corecție speciale este îndeplinită prin acordarea unui spor la salariu plătit în temeiul existenței unor condiții grele de muncă. 23 În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Sintagma «dispozitiv de corecție special» prevăzută de articolul 9 din Directiva se interpretează în sensul în care aceasta nu poate consta în ochelari de vedere? 2) Prin sintagma «dispozitiv de corecție special» prevăzută de articolul 9 din Directiva se înțelege numai un dispozitiv care este folosit în exclusivitate la locul de muncă/în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu? 3) Obligația furnizării unui dispozitiv de corecție special prevăzut de articolul 9 din Directiva se referă exclusiv la achiziționarea dispozitivului de către angajator sau se interpretează în sens larg, respectiv include și modalitatea decontării de către angajator a cheltuielilor necesare efectuate în scopul procurării dispozitivului de către angajat? 4) Este în concordanță cu prevederile articolului 9 din Directiva modalitatea acoperirii acestor cheltuieli de către angajator, sub forma unui spor general la salariu, plătit în mod permanent sub denumirea «spor pentru condiții grele de muncă»?”” Textul integral al hotărârii se poate citi AICI

Tag Archives: decontare