Românca Andreea Russu este printre puținii avocați din Spania care a pus piciorul în penitenciarul din Melilla, oraș spaniol din nordul Africii.

Andreea Russu, în vârstă de 36 de ani, originară din Turda, a plecat în Spania în 2002, după obținerea diplomei de licență în Drept în Cluj, pentru că ”țara trecea printr-o perioadă complicată”. A învățat limba și sistemul legislativ de acolo, s-a ambiționat și a dat examene la o facultate din peninsula iberică, iar în 2008 a intrat în Baroul Valencia. De atunci, intră în cauze diverse, în special civile și în care una dintre părți este român. A înființat și o asociație prin care ajută imigranții din România. Se declară ”înnebuntă după contracte” și nu se plictisește niciodată să le analizeze. Despre cum e să fii avocat în Spania, care sunt diferențele față de sistemul judiciar de la noi, despre greutăți, satisfacții și experiențe inedite, puteți citi în interviul de mai jos cu avocata clujeancă din Valencia.

In ce an ati terminat facultatea din Cluj si de ce ati plecat in Spania? Ati dat examen de intrare in profesie la Cluj?

Fac parte din generatia 1997-2001. Imediat dupa ce mi-am dat examenul de licenta aveam de ales intre exercitarea profesiei de avocat, magistratura sau consilier juridic la Primaria Turda. Niciuna din aceste optiuni nu mi-au rezultat viabile in anul 2002 . Tara trecea printr-o perioada complicata si am considerat in acel moment ca investitia mea in avocatura era mult prea mare in comparatie cu obtinerea unor rezultate economice compensatorii pentru urmatorii 5 ani. Magistratura era interesanta alegere, insa, analizand mai bine am renuntat la idee. Iar ultima optiune, Primaria insemna sa raman la Turda , de unde plecasem deja de 8 ani si nici salariul nu era deloc atractiv. In aceste conditii am decis sa plec in Spania pentru un master, insa ajungand aici circumstantele au facut ca intr-un final sa aleg sa-mi echivalez studiile de drept pentru a putea exercita profesia de avocat. Masterul nu imi permitea intrarea in Barou.

Cat timp v-a luat si cat de greu a fost sa va echivalati studiile? Ati mai dat examene si la facultate in Spania?

In acel moment, mai concret in 2004, cand mi-am depus dosarul la Ministerul Educatiei din Madrid existau doua posibilitati pentru un strain pentru a putea exercita profesia de avocat in Spania: recunosaterea profesiei de avocat sau echivalarea studiilor de drept.

Pentru a opta pentru prima era nevoie sa fi fost avocat definitiv in Romania si a face practica timp de 3 ani intr.-un birou de avocatura spaniol. Eu nu dadusem examenul de intrare in profesie in Romania, nu eram avocat acolo , asa ca nu imi ramanea decat posibilitatea de a-mi echivala studiile.

Asa ca am pregatit un dosar destul de gros, continand programa analítica de la facultate, foaie matricola, diplome de licenta si bac, toate supralegalizate cu apostila de la Haga ( nu mai spun cat am umblat pe la 3 ministere in Bucuresti pentru a obtine definitiva apostila, era complicat in 2004) pe care le-am depus la Minister. De aici , in urma rezolvarii dosarului, abia in 2007 (erau atat de multe dosare ca le-au trebuit 3 ani sa-mi trimita o rezolutie) a rezultat ca nu-mi recunosteau decat optionalele si doua materii de baza: drept comunitar si drept international.

Imi ramaneau de echivalat, din cauza diferentelor legislative, materii ca: drept civil, penal, comercial, fiscal, constitutional, procedurile, administrativ etc, cam 10 examene in total. Aceste examene le puteam da la orice facultate din Spania. Le-am dat la Universitatea din Valencia, in sase luni, din iunie pana in decembrie 2007, in trei sesiuni speciale de echivalere a diplomelor straine.

Desi am terminat rapid cu examenele, birocratia spaniola e ca peste tot, asa ca mi-am primit diploma de licentiat in drept spaniol abia in iulie 2008.

Cum ati intrat in Baroul Valencia? Ce tip de examen e?

In barou se intra pe baza diplomei de facultate, fara examen. Tocmai din acest motiv a trebuit sa astept diploma pt a ma putea inscrie in ianuarie 2009 in Baroul Valencia. Acum cred ca e diferit, dupa intrarea in vigoare a planului Bologna. Pe paginile barourilor spaniole gasiti insa informatii utile, avand in vedere ca fiecare barou are conditii diferite de acces.

Știați spaniola sau ati invatat acolo?

Cand am venit in Spania, in 2002, nu stiam Spaniola. Dar lucrand doar cu spanioli am invatat repede , iar pe urma, la birou, avand in vedere ca ma obligasera sa invat pentru examenele de echivalare, a fost simplu caci ma obisnuisem deja cu termenii juridici.

Deja aveti 7 ani de avocatura in Spania. Pe ce intrati, penal sau civil? Motivati va rog.

In ianuarie implinesc 8 ani de la intrarea in Baroul Valencia. Am inceput, ca toti, luand cauze de toate tipurile, dar acum m-am specializat pe drept civil, comercial si familie.

Dreptul civil e intersant si e mereu o provocare. Aici, in Spania, in 7 ani de avocatura am dus cauze extrem de interesante in aceasta ramura de drept care priveau: masuri cu privire la minor nascut in afara casatoriei – caz cu elemente de extraneitate (aici se aplica regulamete comunitare si drept international), anulare clauze abuzive din contracte, reclamatii economice in baza unui contrat de recunostere de datorie, reclamatia de plata a unei facturi emisa pentru executarea unei contructii, in care partile erau unite doar de un contract verbal, contestarea indemnizatiilor agentului in cazul unui contact de agentie; declararea unei terase comunitare ca bun privat al vecinului de la ultimul etaj, nulitatea unui contrat de chirie in care obiectul contractului a fost declarat de imposibil; actiune declarativa a titularitatii unui bun in baza unei servituti de trecere a apelor pluviale; recunosatere de sentinte straine ; executari a sentintelor straine pronuntate intr.-o alta tara; anularea unei sentinte de divort pentru neindeplinirea procedurii de comunicare, etc.

Toate aceste cazuri, multe din ele cu elemente de extraneitate, avand in vedere ca una din parti sau ambele erau romani, le consider o provocare. Dreptul civil aici e maxim. Sunt foarte multe procese bazate pe nerespectarea clauzelor contractuale. Si sunt innebunita dupa contracte. Cred ca sunt fan al acestora. Niciodata nu ma plictisesc analizandu-le. Pana si divorturile au farmecul lor, ca doar e vorba de dizolvarea unui contract matrimonial.

La fel, o mare satisfactie am avut-o anul trecut cand a fost prima data cand prezentam o intampinare scrisa de mine intr-un recurs la tribunal in Romania. Ceream nulitatea sentintei romane pentru nerspectarea dreptului fundamental de aparare, nefiind citat clientul meu in causa, acesta afland ca impotriva lui avusese loc un proces, cand partea contrara ii trimisese prin posta sentinta ca sa-l anunte ca a pierdut procesul. Am castigat si sunt foarte fericita, caci statusem o seara intrega sa studiez codul de procedura civil roman ca sa pot sa-mi fundamentez, in drept, pretentiile.

Sistemul judiciar spaniol e diferit de al nostru? Procurorii sunt si ei magistrati ca la noi?

Sistemul judiciar spaniol e foarte bine organizat, diferit de Romania. Sunt doar 3 instante ierarhice: judecatorie, apel, curte suprema / tribunal constitutional.

Procurorii sunt si ei magistrati ca la noi. Exista insa o institutie noua, cea a procuratorului ( diferita de procuror = fiscal, in limba spaniola) care indeplineste urmatoarele functiuni: de reprezentant al partii ( in caz ca partea nu se prezinta e suficient sa fie prezent procuratorul ca sa se indeplineasca procedura), asistent al avocatului ( ex: Iti scaneaza sau copiaza dosarul) si executor (executiile le face prima instanta prin intermediul procuratorului) .

Nu se pierde vremea cu mii de termene. Spaniolii sunt foarte practici. Au scurtat durata procesului cat au putut de mult. De exemplu, impreuna cu intampinarea se depun toate probele. Ce nu ai depus la incept nu mai poti aporta ulterior, decat daca e un document nou, adica aparut dupa prezentarea acesteia. Daca insa exista posibiliatea ca actul sa-l obtii inainte de depunera actelor nu ti se mai admite proba.

De asemenea divorturile sunt considerate contracte. Nu se discuta in acest tip de procedura despre culpa partilor. Asa ca judecatorii nu admit martori. Se discuta doar tema económica de partaj si masurile cu privire la minor. In majoritatea comunitatilor regimul de comunitate de bunuri a disparut. Acum te casatoresti direct in regim de separare de bunuri. In Valencia de exemplu e valabila aceasta lege din 2009.

Ca avocati suntem niste privilegiati. Noi doar inițiem strategia si dirijam procesul. Intampinarea o depune procuratorul, el face si copiile pt tine si celelalte parti. La fel orice document iti mai cere instante, cine merge la decanat cu el sa-l prezinte e procuradorul. Ni se comunica rezolutile prin e-mail. Iar apoi in executare la fel protagonist e procuratorul. Procesele sunt programate la ore fixe. De exemplu, eu stiu ca am in sala x proces la ora 10.20 in ziua y.

Care a fost cel mai dificil moment de cand sunteti avocata?

Cel mai difícil moment a fost primul an de avocatura. Stateam ore in sir sa studiez dosarele, plecam acasa noaptea la 11 de la birou. Imi copiam pana si prima pagina din dosar, in caz ca trebuie… , iar prima intampinare am scris-o in decurs de 3 zile. Era teribil.

Daca ma intrebati asa ca speta, e un dosar de trafic de droguri pentru care a trebuit sa ma duc tocmai in Melilla sa-mi vizitez clientul la penitenciar. Melilla e unul din cele doua orase spaniole situate in nordul Africii. Intr-un fel a fost si distractiv, cand ajunsesem acolo ma credeau de pe alta planeta. O romanca avocat in Spania si care ateriza la Melilla (unde nici 1% din avocatii spanioli din peninsula un au pus piciorul) li se parea incredibil. In schimb, am stat doua zile sa-mi dea dosarul si pentru asta am vorbit cu toti functionarii si judecatorul.

Dar cea mai mare satisfactie?

Castigarea proceselor imi da o satisfactie deosebita. Am avut in primul an un client caruia ii murise sotia intr.-un accident de trafic. A fost un caz mediatizat de televiziunea spaniola, caci era vorba de o furgoneta lovita de un tir pe autostrada A3 Valencia- Madrid. Decedasera vreo 7 insi de nationalitate romana veniti la munca in agricultura. Oameni simpli. Sotul ei ma gasise pe Internet si ma contactase. Era un baiat simplu de la tara, care nu mai iesise nicidata din satul lui de langa Arad.

Asigurarea i-a platit o importanta indemnizatie, insa trebuia sa vina la Valencia sa o incaseze. Venise in autocar. L-am asteptat la gara, i-am facut rost de hotel ( era impresionat de camera de hotel), l-am dus sa manance la MC Donalds (era innebunit de placere, i se parea restaurant de 5 stele). In fine, timp de o saptamana cat a stat sa rezolvam cu actele si banca, l-am ajutat in tot ce am putut, si la cumparaturi am fost cu el, la supermarket. In supermaket omul a inceput iar sa-mi multumeasca pentru ajutorul acordat, a inceput sa planga si sa-mi spuna ca nu stie ce s-ar fi facut fara mine si mi-a cumparat o floare ce care si acum o am si am borezat-o Maria, dupa numele sotiei lui. De 6 ani de zile ma suna la telefon sau imi trimite mesaje pe facebook si imi multumeste de Craciun si de Pasti, declarandu-mi ca nu va uita niciodata ce am facut pt el.

E o imensa satisfactie pentru mine sa stiu ca imi pleaca clientul multumit si e si mai mare cand cu sinceritate imi declara gratitudinea.

Am citit ca ajutati romanii de acolo gratuit. Concret, ce faceti pentru ei?

Sunt presedinta unei asociatii pentru imigranti ASOCIACION PERSONAL Y PROFESIONAL DE LAS PERSONAS INMIGRANTES. Facem cursuri, proiecte pentru imigranti, oferim asistenta jurídica pentru cei defavorizati etc.

Ati spus in ziarul Adevarul in 2010: ”Când am început să lucrez ca avocat, am fost surprinsă de libertatea de opinie care există în Spania”. La ce v-ati referit?

Ma refeream la mai multe lucruri deoadata. Detaliind, cand am fost la examene m-am intalnit cu niste profesori ca-ti era mai mare dragul sa vb cu ei. Efectiv ma duceam relaxata la examene ( au fost aproape toate orale). Ma surprindea si pe mine cand titulara catedrei de drept penal, dupa expunerea temelor, imi zice dint-o data: ”Va admir pe toti care veniti aici sa va echivalati diploma pentru felul in care in asa scurt timp reusiti sa invatati si sa va exprimati intr-o limba straina.” La fel si alti profesori. Cel de comercial era intersat in diferentele dintre SRL-urile din Romania si Spania.

La instanta, ma opreau judecatorii sa ma intrebe de unde sunt. Tin sa spun ca inca am accent ardelenesc. Si se mirau ca exista o romanca are carnet de avocat de la Baroul din Valencia.

Apoi ma refer la sistemul in sine. Spaniolii sunt toleranti, deloc rasisti, poate cateodata ii putem califica drept ignoranti sau puturosi, dar in nici un caz rasisti. Te trateaza de la egal la egal, sunt amabili, se poate discuta cu judecatorul sau procurorul. Il cauti la instanta. Te primeste. Se fac mii de acorduri cu procurorii in penal. Unii chiar te indruma. Aveam curand un caz de masuri pentru copii si judecatorul vroia sa vb cu mine sa clarificam speta.

Si nu in ultimul rand faceam aluzie la oameni. Aici lipsesc fitele. Sunt oameni normali. Mai sunt si exceptii pe la sate in general, ca acolo li se da mai multa importante judecatorilor si procurorilor. In schimb , desi amabili si simpatici in viata de zi cu zi , spaniolii sunt foarte agresivi in instante. Nu te iarta. La cea mai mica scapare avocatul contrar te sfasie. Vine cu lectia invatata. La fel si judecatorii sunt in general bine pregatiti. Imi aduc aminte cand o judecatoare exploziva ii facuse observatie unui coleg, in fata clientului, care uitase sa ceara responsabilitatea civila intr-un caz penal. Asa fara perdea.

Nu iti poti permite sa nu studiezi in profunzime cazul. Dezbaterile in instanta sunt complexe si intensive, dar libere. Te asculta si, inainte de a intra in sala, mereu se negociaza. Ne zapacesc cu insistentele ca partile sa ajunga la un acord.