Acasă » SPECIALIȘTI » Serviciile oferite de Uber şi implicaţiile juridice
Avocat Adina Țimonea

Serviciile oferite de Uber şi implicaţiile juridice

Fără îndoială, intrarea serviciilor oferite de compania Uber şi pe piaţa din Cluj-Napoca a stârnit o oarecare bucurie în rândul potenţialilor clienţi şi nervi întinşi la maximum în rândul taximetriştilor.

De ce? Pentru că prin intermediul aplicaţiei, serviciile oferite sunt practic aceleaşi, în condiţii de preţ uneori mai bune. Aceste condiţii de preţ sunt generate şi de diferenţa în regimul de funcţionare: În timp ce taximetriştii au nevoie de autorizaţii, atestate, asigurări speciale şi sunt obligaţi să plătească numeroase alte impozite, şoferii Uber trebuie să îndeplinească, în esenţă, doar condiţiile minime pentru a conduce o maşină.

Valul discuţiilor şi al dezbaterilor de la noi nu este singular. În Europa (Spania, Belgia şi Franţa) au fost trimise deja întrebări preliminare adresate Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care vizează pe de-o parte calificarea serviciului oferit de Uber: o activitate de transport, un serviciu electronic de intermediere ori un serviciu specific societății informaționale, sau pe de altă parte, dacă noțiunea „servicii de taxi” se aplică și în cazul conducătorilor auto particulari neremunerați care practică ride-sharing.  Oricare din cele trei calificări va avea consecinţe diferite, mai ales în condiţiile în care Comisia Europeană a demarat un studiu în acest sens tocmai în vederea reglementării acestor servicii la nivel european.

Momentan, pe plan naţional seviciul Uber nu îşi găseşte un cadru legal de desfăşurare fiindcă dispoziţiile legale în materie (art. 7 (2) şi ale art. 581 din Legea nr. 38/2003) sunt clare: “Este interzis transportul public, contra cost, de persoane cu un autoturism, fără a deţine pentru acesta, după caz, autorizaţie taxi valabilă sau copie conformă valabilă, potrivit prevederilor alin. (1)”, respectiv, “În cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să deţină autorizaţie taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depăşită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile prezentei legi, precum şi în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) şi art. 36 alin. (3), odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, prevăzută de prezenta lege, se suspendă dreptul de utilizare a autoturismului respectiv pentru 6 luni.”

Astfel, din aceste dispoziţii reiese că orice formă de transport public de persoane trebuie să se încadreze în parametrii fixaţi de Legea nr. 38/2003 care impun o procedură de urmat în cazul în care vrei să efectuezi un astfel de serviciu.

Pe de altă parte, în raport de cei care desfăşoară activităţi autorizate de taximetrie, putem discuta şi de o practică de concurenţă neloială, care cade sub incidenţa Legii nr. 11/1991 privind concurenţa neloială şi care prevede aplicarea unor măsuri specifice de către instanţa de judecată. Astfel, potrivit art. 7, “Orice persoană care are un interes legitim se poate adresa direct instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practici de concurenţă neloială.”

Prin urmare, o organizaţie profesională constituită pentru apărarea drepturilor şi intereselor taximetriştilor sau chiar o persoană juridică care desfăşoară activităţi de transport persoane în regim taxi poate promova o astfel de acţiune judiciară.

(Text de Adina Țimonea, managing partner la SCPA Câmpan și Țimonea, reprezentant al Asociației Taximetriștilor Cluj)

Comments

comentarii

Lasă un răspuns