fbpx
Președintele UNBR, Gheorghe Florea

Președintele UNBR: ”Formele de exercitare a profesiei trebuie să fie conduse ca și o afacere comercială”

Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, Gheorghe Florea, vorbește într-un articol publicat pe universuljuridic.ro, intitulat ”Avocatura între responsabilizarea prezentului şi proiectarea viitorului”, despre formele de exercitare a profesiei ca și afaceri comerciale și despre dezvoltarea unui nou model de „întreprindere de avocatură

Profesia de avocat trece printr-o epocă de tensiune și tranziție. Există limitări tradiționale ale profesiei de avocat care se impun a fi depășite pe măsură ce modificările economice, politice și culturale care afectează instituții juridice fundamentale și persoanele și entitățile deservite de avocați cuprind și profesia care nu poate fi decât integrată în realități noi.

În funcție de context activitatea avocatului și a instituțiilor avocaturii – forme de exercitare a profesiei, barouri – reclamă un nou tip de colaborare, oricum mai intensă, între avocați și clienții lor sau entitățile interesate de serviciile profesionale ale avocaților, sistemul judiciar, autoritățile publice locale și mediul de afaceri, dar, mai ales, și facultățile de drept.

Pe plan mondial se promovează în fapt, în prezent și în perspectivă noi tipuri de responsabilitate a avocatului față de clienții săi, față de sistemul judiciar și exigențele statului de drept, față de propriile instituții ale avocaturii, față de societate în ansamblu.

Modelele economice ale profesiei de avocat sunt pur și simplu puse la încercare. Participarea non-avocaților la capitalul întreprinderii profesionale a avocatului, managementul făcut de profesioniști non-avocați, depășirea conceptelor referitoare la unicitatea serviciului profesional al avocatului tot mai mult integrat serviciilor profesionale conexe ce reclamă cunoașterea și aplicarea dreptului (contabili, experți, auditori, evaluatori, consultanți fiscali, consilieri în proprietate intelectuală, mediatori, lichidatori, etc.) pun la grea încercare și adesea estompează imperativele etice ale profesiei.

Este vremea în care echilibrul dintre aspectele economice presante ale avocaților, inclusiv nevoile individuale imediate, se confruntă cu responsabilități etice ale avocatului care se impun a fi reevaluate.

Viața a dovedit că profitul economic pe termen scurt alterează uneori ireparabil cultura și integritatea instituțională a profesiei în ansamblu. Obiectivele economice pe termen scurt au prevalat asupra exigențelor și responsabilităților etice. De aici o neîncredere generalizată asupra profesiei, realitate regretabilă. „Efectul de marketing” nu poate fi descurajant pentru o profesie bazată tradițional pe transparență și adevăr.

Percepțiile despre profesia de avocat sunt încă incorecte! Trecerea de la avocatura dezvoltată prin menținerea relațiilor cu clienții la avocatura bazată pe mecanismul „tranzacției” ca mijloc de realizare a dreptului la onorarii este dureroasă. Scăderea cererii de servicii juridice, tendința de reducere a cheltuielilor cu asistența juridică exercită încă presiuni asupra onorariilor.

Nu înseamnă că dreptul la existență profesională bazat pe dreptul la onorariu echitabil ar trebui altfel exercitat decât pe baza criteriilor prevăzute de legislația profesională specială, ale cărei mecanisme nu sunt și nu pot fi cunoscut complet de alți profesioniști ai dreptului, deoarece configurarea acestora ține de domeniul practicii activității avocațiale, insuficient de popularizată.

Avocații sunt provocați și trebuie să răspundă adesea dacă sunt doar simpli profesioniști sau sunt și cetățeni?! Tot mai des avocații au nevoie de viziune largă, cunoștințe și aptitudini organizatorice pentru a impune, dar și corecta, poziția lor în percepția publică asupra profesiei de avocat.

Concurența tot mai acerbă, costurile promovării, dezvoltarea tehnologică, transparența activității profesionale confruntată cu exigențele confidențialității și ale onestității, ori ale „prestigiului profesiei” – criteriu tradițional de judecată în interiorul profesiei – alocarea diferită de resurse, compromisurile la care este invitată tradiția profesiei … iată doar câteva din forțele care revoltă premisele economice ale profesiei și reclamă un nou model al funcției utilitare sub aspect social al profesiei, noi rețete de succes durabil susținut prin competență și plus-valoare.

Avocatul trebuie să conștientizeze, mai mult decât altădată că este, deopotrivă, tehnician al dreptului, sfetnic al celor interesați de consultația profesională a avocatului, lider de fapt al proiectelor inițiate de cei interesați să se dezvolte într-o realitate juridică extrem de prolifică și din ce în ce mai tehnicizată, făuritor de tactici și strategii de apărare sau atac judiciar, stăpân al procedurilor și „decident” de soluții tehnico-juridice , uneori imediate.

Toate aceste ipostaze și roluri ”social-profesionale” impun cunoștințe, tehnici și deprinderi complementare competențelor juridice fundamentale.

Pregătirea profesională permanentă, mentoratul și dezvoltarea tinerilor avocați devin esențiale. Este nevoie de timp afectat și nevoilor mai largi ale profesiei, adesea la nivelul baroului chiar, dar și nevoilor mai largi, ale societății.

Integritatea este, în acest context, cheia marii performanțe profesionale. Valori precum cinstea, sinceritatea, corectitudinea și încrederea configurează „buna reputație” și permit, pe termen lung, dobândirea, păstrarea și dezvoltarea clientelei.

Baroul este concomitent, ca și profesia de avocat, în general, o instituție utilitară dar și economică. Deopotrivă, obiective economice și etice, converg spre a fi realizate responsabilități diverse: față de clienți și persoane interesate de servicii profesionale, față de profesia de avocat, față de sistemul judiciar, față de forma de exercitare a profesiei din care avocatul face parte, față de tinerii avocați, față de seniorii profesiei.

Transparența crescândă, comunicarea informațiilor relevante privind piața serviciilor juridice, concurența profesională intensă – în condițiile în care se trece tot mai rapid de la avocatura, mai degrabă locală, la avocatura dezvoltată pe baze naționale și internaționale – au modificat realitatea profesiei.

Barourile însele au nevoie de investiții pentru instruirea, dezvoltarea și mentoratul tinerilor avocați, pentru tratarea demnă a avocaților în vârstă, pentru reprezentarea categoriilor vulnerabile, pentru promovarea profesiei de avocat, pentru îndeplinirea unor scopuri comunitare generale.

Sunt mulți tineri avocați care muncesc adesea fără îndrumare și fără remunerare corespunzătoare. Uneori aceștia nu înțeleg că este nevoie de o strategie de dezvoltare profesională proprie! A scăzut în profesie rata de recrutare a avocaților colaboratori, a crescut dezamăgirea și frustrarea. Experiențele nesatisfăcătoare ale primilor ani în profesie dăunează perspectivei. Adeseori tineri avocați care doresc o profesie care le promite provocări intelectuale și perspectiva binelui social după absolvirea unei facultăți pe care nu o urmează neapărat pentru maximizarea imediată a viitorului, părăsesc profesia descurajați, uitând motivul pentru care au devenit avocați. Găsirea echilibrului este dificilă!

Nu este necesară o întoarcere nostalgică în trecut. Tensiunea între cererea de resurse concurente, dezagregarea în diferite segmente ale pieței serviciilor profesionale (tranzacții obișnuite, litigii cu grad redus de complexitate, administrarea litigiilor prin sisteme de comunicare în mediul virtual) impune adesea concentrarea avocaților și dezvoltarea tehnologiei profesionale, preocuparea pentru calitate, creșterea angajamentului față de profesie și societate.

Oportunitățile practice de dezvoltare, evitarea supra-specializării care transformă adesea avocații tineri, mai ales în tehnicieni de nișă, reevaluarea relației cu tinerii înseamnă resetarea așteptărilor într-o profesie încercată de lipsa acută a stimulentelor economice.

Este vremea în care este nevoie de lideri autentici ai Barourilor , care, prin puterea exemplului, pot promova concomitent interesele clienților și supremației legii, dar și responsabilitățile profesiei față de societate. Nu există cale de întoarcere.

Formele de exercitare a profesiei trebuie să fie conduse ca și o afacere comercială. Există obstacole variate în schimbarea paradigmei. Sunt dificultăți. Dezvoltarea unui nou model de „întreprindere de avocatură” este o provocare ce ține de o altă cultură profesională, alt tip de relații cu clienții, altă perspectivă a dezvoltării profesionale.

Esențială este voința profesiei, dar și viziunea centrelor decizionale implicate. Inovația și punerea în executare a deciziilor dublate de responsabilizare și dezvoltarea eticii profesionale reprezintă cheia în care poate fi scrutat viitorul!

Continuarea pe universuljuridic.ro

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina