Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Poveste tristă: Copii trimiși la cerșit pentru a fi lăsați să doarmă într-un imobil din centrul orașului comoară
În casa dărăpănată din mijloc stăteau copiii cerșetori

Poveste tristă: Copii trimiși la cerșit pentru a fi lăsați să doarmă într-un imobil din centrul orașului comoară

Copii cu vârste cuprinse între 7 și 15 ani plăteau unei femei, prin cerșit, o ”taxă de cazare” de la 10 la 30 de lei pe seară pentru a fi lăsați să doarmă în condiții mizere într-o clădire din centrul Clujului, în spatele magazinului Sora. Cazarea putea fi achitată și cu pachete de țigări. Regula era simplă: Nu aducea bani sau țigări, copilul dormea în stradă, chiar și iarna. În plus, primea și o bătaie, căci gazda avea nevoie de bani ca să-și cumpere alcool. Procurorii DIICOT Cluj au pus capăt acestor practici, iar Curtea de Apel Cluj a condamnat la închisoare trei persoane, din care două pedepse cu executare.

Potrivit rechizitoriului DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj, ”inculpata Tomită Elena Claudia (născută în 1980), în cursul anilor 2012 – 2013, în scopul exploatării, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se aflau mai mulți copii care obișnuiau să inhaleze substanțe nocive, proveniți din Colonia Pata Rât sau din municipiul Gherla, i-ar fi recrutat pe minorii L. G, în vârstă de 14 ani, L. M.E, în vârstă de 12 ani, C. F E, în vârstă de 13 ani, K.P L,în vârstă de 15 ani, B.R P, în vârstă de 13 ani, C.F.P, zis „Pinguinul”, în vârstă de 12 ani, C. A, zis „Kiki”, și pe fiul său T. A, în vârstă de 13 ani, prin abuz de autoritate, pe care i-ar fi adăpostit (găzduit) la locuința sa situată în municipiul Cluj-Napoca, Samuei Brassai nr.3, jud. Cluj, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 10 lei și 20 de lei pe zi pentru fiecare, cunoscând că acestea provin din practicarea cerșetoriei de către minori. De asemenea, în perioada 2012 – 2013, ar fi găzduit-o pe inculpata Dioszegi Anuța Mihaela (născută în 1966), împreună cu cei doi copii minori ai acesteia, numiții D. S. E, în vârstă de 8 ani și D. L D., în vârstă de 7 ani, cunoscând că aceasta își determina copiii să practice cerșetoria, adăpostind-o doar în schimbul unor sume de bani obținute de cei doi minori prin cerșetorie, fapte ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori.”

Actul de sesizare a instanței mai arată că ”inculpatului Hiba Grancea (născut în 1981), care în cursul anilor 2013 – 2014, în scopul exploatării, profitând de starea de vădită vulnerabilitate în care se aflau mai mulți copii care obișnuiau să inhaleze substanțe nocive și care aveau domiciliul în municipiul Gherla, i-ar fi recrutat pe minorii C. F E, în vârstă de 13 ani, K. P. L, în vârstă de 15 ani, B_R_ P, în vârstă de 13 ani și pe O. R. M în vârstă de 15 ani, pe care i-ar fi găzduit la baraca sa situată în municipiul Cluj-Napoca, Cartierul Zorilor, varinta Zorilor-Mănăștur, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 15 lei și 20 de lei pe zi pentru fiecare, cunoscând ca acestea provin din practicarea cerșetoriei de către minori, ar realiza conținutulconstitutiv al infracțiunii de trafic de minori”

Prima instanță, Tribunalul Cluj, a fost mai blândă cu inculpații, schimbând încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea trafic de minori în cea de exploatare a cerșetoriei, pe următoarele considerente: ”Niciunul dintre minori nu a fost racolat de către vreun inculpat pentru a cerși în beneficiul acestora. Fiecare dintre cei 3 inculpați au profitat de faptul că minorii cerșeau și, uneori, i-au îndemnat să cerșească ca să le facă „de-o bere”, „de-o cafea”, „de țigări” sau „de-o pită” Inculpații Tomită și Hiba au perceput „taxe de cazare” de la minorii care cerșeau pentru a-i adăposti (art. 211 din Codul penal nou) sau găzdui (art. 13 din Legea nr. 678/2001) în locuință. Fiecare dintre cei 3 inculpați au beneficiat de foloase materiale de pe urma cerșitului copiilor, în sensul că din „taxele de cazare” (constând în bani, țigări sau mâncare în cazul inculpaților Tomită și Hiba, mâncarea sau banii obținuți din cerșit (în cazul inculpatei Dioszegi) și-au cumpărat strict pentru ei cafea, țigări sau băuturi alcoolice, le-au consumat ori au folosit banii în alte scopuri de genul vizitat concubini la penitenciar, jocuri de noroc.

Atât inculpata Tomită, cât și inculpatul Hiba au hrănit copiii din mâncarea cumpărată cu banii din taxe Niciunul dintre copii nu a fost agresat fizic pentru a fi determinat sau obligat să cerșească, nu a fost în vreun fel constrâns să cerșească, cu precizarea că agresivitatea verbală este specifică tuturor persoanelor de condiția inculpaților și că acest tip de agresivitate făcea parte din limbajul comun, fără să aibă legătură cu cerșetoria Oricare dintre minori, cu excepția lui T. A și a copiilor inculpatei Dioszegi aveau alternativă la cerșit și o locuință mai bună decât cea a inculpaților în propriile cămine însă au dorit să fie independenți și să-și procure prenadez fugind de acasă deoarece acolo nu li se permitea să se drogheze”

DIICOT a atacat sentința primei instanței, astfel că judecătorii Curții de Apel Cluj i-au condamnat pe inculpați pentru trafic de minori. Decizia penală nr. 192/2016 a Secției penale și de minori de la Curtea de Apel Cluj scoate la iveală o lume paralelă, greu de imaginat, din Clujul de cinci stele:

”Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2001 constă în „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acesteia”. La alin. (2) al aceleiași infracțiuni se stipulează că „fapta prevăzută la alin. (1) dacă este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care au autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoarea de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

Actualmente, infracțiunea de trafic de minori este sanctionată în art. 211 din Codul penal si consta înrecrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, fapta fiind mai grava dacă se comite în conditiile art. 210 al. 1 din acelasi cod, respectiv, potrivit lit. a din text, prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate.

Pornind de la definiția dată traficului de persoane de documentele internaționale ratificate de țara noastră, respectiv art. 3 din Protocolul de la Palermo din dec. 2000 privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane adoptată la 3 mai 2005, funcție de care exploatarea unei persoane presupune obligarea sa să desfășoare o muncă sau să îndeplinească un serviciu împotriva voinței ei ori în condiții nelegale privind natura muncii, timpul de muncă, condițiile de muncă și salarizarea muncii, precum si din analiza conținutului probelor administrate în cauză, Curtea consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționate mai sus în ceea ce-i privește pe inculpații din prezenta cauză, apreciind că atât din punct de vedere al laturii obiective, cât și subiective este realizat conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care aceștia au fost cercetați și trimiși în judecată, retinând că au realizat activități de recrutare și găzduire a părților vătămate în vederea exploatării lor în scopul obținerii de foloase.

Activitatea de recrutare constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obținerii de foloase. Găzduirea reprezintă activitatea prin care o persoană este adăpostită vremelnic într-o locuință sau alt loc având această destinație în scopul exploatării acesteia.

Nu prezintă relevanță faptul că înainte de recrutare, părțile vătămate practicau cersetoria. De asemenea, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, conform legislației interne, cât și a art. 3 din Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane.

Or, în speță, din materialul probator administrat a rezultat că racolarea victimelor s-a făcut prin inducerea în eroare a acestora, printr-o modalitate de captare non-agresivă, procedeul folosit de către inculpați având la bază mirajul unei vieti după bunul plac si lipsită de orice control din partea adultilor, încurajând totodata minorii în viciile lor (consum de prenandez, bauturi alcoolice, fumat) pentru a le spori dependenta si, implicit, necesitatea de a procura resursele financiare acoperirii acestor nevoi. Rezultă că inculpatii au profitat de vulnerabilitatea victimelor, datorată în primul rând vârstei (majoritatea aveau vârsta de pana la 14 ani), lipsei experienței de viață, slaba inserție familială a acestora sau lipsa unei supravegheri din partea familiei, fără scolarizare, gradului ridicat de sugestibilitate și posibilităților reduse de a se apăra, nefiind lipsit de relevanță faptul că inculpații au vizat și recrutat, în general, doar copii ușor de manipulat, ce proveneau din familii fără posibilități materiale ori care erau lipsiti de autoritatea și grija părintească, fugiti din cadrul familiei, iar oferta de găzduire în perspectiva exploatării, s-a constituit într-un mijloc de determinare fraudulos. Se remarca si exercitarea autoritatii parintesti în exploatarea propriilor copii, cu referire la inculpata Dioszegi Anuța Mihaela si Tomită Elena Claudia.

Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare prin înșelăciune în accepțiunea legii penale, inculpații deturnând părțile vătămate de la posibilitatea unei vieți normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale unei vieti libertine si a câstigului facil din practicarea cersetoriei.

Odată racolate, victimelor li s-au impus alte condiții decât cele promise: trebuiau sa plăteasca pentru cazare și mâncare, să asigure si sa procure inculpatilor hrana, tigari si băuturi alcoolice, să le puna la dispozitie sume de bani pentru alte necesitati (jocuri de noroc, vizite la penitenciar, etc), să presteze activităti casnice (aprovizionarea cu apa sau supravegherea copiilor inculpatilor), fiind controlate și intimidate de către inculpați. Victimele nu au avut alegeri esențiale precum cele privind hrana pe care doreau să o aibă, hainele pe care doreau să le îmbrace, retinerea vreunei sume de bani pentru ei însisi sau durata de timp pe care doreau să o aloce activitătii de cersetorie.

Deși inculpații au contestat fiecare în parte scopul exploatării, săvârșirea actelor de constrângere asupra părților vătămate, precum și faptul de a le fi indus în eroare cu privire la oferta de gazduire si, apoi, derularea vietii cotidiene, Curtea constată că declarațiile victimelor traficului de persoane sunt concordante în ceea ce privește comportamentul și abuzurile la care au fost supuse de către inculpați, descriind modalitatea concretă în care au fost ținute și obligate să practice cerșetoria în folosul exclusiv al inculpaților. Descriind condițiile în care au fost exploatate de către inculpați, părțile vătămate și martorii cauzei au menționat același tip de comportament, restricții, constrângeri și amenințări, existând o concordanță deplină între relatări.

Se remarcă că părțile vătămate au fost obligate să practice cerșetoria în condițiile impuse de inculpați și, într-o proportie covârsitoare, în folosul lor. Victimele s-au aflat tot timpul sub controlul strict al inculpaților, fiind cazate în condiții improprii de locuit, dormind înghesuiti, pe saltele așezate direct pe podea, obligate să cerșească întreaga zi sau chiar si noaptea si să aducă câștiguri importante, în caz contrar fiindu-le refuzata cazarea si masa.

În acest sens, partea vătămată L. G relatează că în casa inculpatei Tomită Elena Claudia (căreia i se spunea „B….”) era amenajat un spatiu de dormit pentru cersetori, un fel de pod situat deasupra grupului sanitar, că zilnic fiecare din cei cazati trebuia sa-i remită 15 lei pe care îi câstigau din cersit pentru a benefecia de cazare si că, dacă nu era multumită de sumele date, îi scotea afară si dormeau pe stradă, că banii câstigati sâmbata și duminica erau folositi de inculpată pentru a-si vizita sotul la penitenciar. Victima a relatat un episod cand a refuzat sa iasă la cersit si atunci inculpata l-a pus pe fiul ei sa-l arunce din pod, fapt care s-a si întâmplat si, desi acuza dureri la spate si prezenta echimoze, a mers sa cersească. Referitor la cultivarea viciilor, aceeasi parte vătămată a relatat că uneori inculpata le arăta câte o tigare, după care afirma „ vreti…mergeti si faceti bani”. A mai relatat că mâncau din ceea ce le cumparau oamenii care alegeau să nu le dea bani si a confirmat că cei doi copii ai inculpatei Dioszeghi cerseau deoarece erau trimisi de aceasta, care îi si bătea dacă refuzau să cerseasca.

Aceeasi situatie este confirmată si de partea vătămată L. M E care a arătat că inculpata Tomită, zisa „B….” îi lua lui si fratelui său L. G toti banii obtinuti din cersit, că a fost lovit când a refuzat să iasă la cersit si că daca era nemultumită de cât câstiga într-o zi, erau dati afară. Confirmă faptul că inculpata Dioszeghi isi trimitea copiii la cersit, recurgând uneori la agresiuni fizice în caz de refuz. Cu privire la destinatia banilor, partea vătămată a mentionat că cele două inculpate, care nu munceau nicaieri, cumpărau băuturi alcoolice, iar inculpata Tomită îi mai dădea si sotului ei care era încarcerat.

A fost audiat si fiul inculpatei Tomită, partea vătămata T. A  care a confirmat că mama sa a cazat mai multi copii care cerseau si care îi dădeau bani pentru mâncare, că si el a cersit (mama sa fiind de acord în final cu aceasta pentru că îi dădea bani obtinuti astfel) si că inculpata Dioszegi cumpăra alcool din banii pe care L. și S îi obțineau din cerșit, îi bătea pe copii dacă nu cerșeau și îi dădea să bea și mamei lui.

Partea vătămată C. P. F.  relatează că a fost cazat si el, alături de ceilalti copii (enumerând pe L. M. și L. G), în locuinta inculpatei Tomită Elena, zisa „B….”, afirmând că toti băietii care cerseau stateau într-un pod si dormeau într-un singur pat, că îi trimitea la cersit zi sau noapte, că îl trimitea la cersit si pe propriul său fiu, că toti banii (circa 20 lei pe zi) trebuia să-i fie dati inculpatei cu care își cumpara băuturi alcoolice fără a le lăsa lor nimic, nici pentru mancare si că dacă nu îi dădeau bani nu le permitea să doarmă acolo. Confirmă că cei doi copii ai inculpatei Dioszegi cerseau, fiind trmisi de mama lor si că aceasta îi dădea bani celeilalte inculpate pentru băuturi alcoolice.

În acelasi sens este si declaratia părtii vătămate C. A, decedat în prezent, relatând aceleasi aspecte, respectiv că totii băietii erau cazati de inculpata Tomită cu conditia să meargă la cersit si să îi dea banii, că îi trimitea la cersit de dimineata până seara, că toti banii erau luati de inculpată si ca mâncau din ceea ce gaseau în cosurile de gunoi, că în zilele în care nu faceau bani inculpata îi bătea cu o curea si îi scotea afară din casă.

Partea vătămată K. P. L. relatează că a stat atât la inculpatul Hiba Grancea, cât și la inculpata Tomită, că ambii au conditionat cazarea de plata zilnică a unei sume de bani (între 15 si 30 lei la inculpatul Hiba si 10 lei la inculpata Tomită), că inculpatul le spunea suma exactă suma exacta ce trebuia să i-o predea, le dădea mancare si tigari si le permitea să se drogheze si în locuinta, că ambii le solicitau uneori în plus tigări, iar inculpatul Hiba si pampersi pentru copii. Mai relatează că inculpata Tomită le mai cererea suplimentar băutură si că aceasta se purta urât cu cersetorii, nu era niciodată mulțumită de cât primea și voia mai mult, dormeau înghesuiti si îi scotea afară daca nu făceau suficienti bani. Confirmă că partea vătămată O. R era pusă de inculpatul Hiba Grancea să aibă grijă de copiii lui, că inculpata si-a trimis fiul de foarte multe ori să cerșească, iar copiii L. și S. erau trimiși de mama lor sau de B. prin intermediul mamei. Cei doi copii cerșeau în zona magazinului Sora sau McDonalds în special seara pentru că atunci se făceau mai mulți bani.

Si partea vătămată B. R. P  confirmă că inculpatul Hiba a cazat mai multe persoane cu privire la care stia că cersesc, părti vătămate în cauză, că trebuiau să achite sume câte 10-15 lei până la 40 de lei si inculpatul, arogându-si o serie de drepturi asupra părtii vătămate O. R, i-a pretins sume mai mari de bani, de 20-30 lei zilnic, despre care stia ca provin din cersit, pentru a-i permite să continuie relatia cu aceasta. Confirmă că a stat si la inculpata Tomită căreia trebuia să-i dea în fiecare seara câte un pachet de tigări, inculpata cunoscând că banii pentru cumpararea acestora provin din cersit, dar dacă nu îi ducea țigări nu avea voie să doarmă în locuință.

Audiat fiind, partea vătămată O. R  arată că în schimbul cazarii băietii plăteau inculpatului Hiba Grancea câte 20 lei pe zi si pentru care trebuiau să cersească, că ea a auzit când inculpatul îl trezea pe C. F. la ora 5-6 dimineată spunându-i „du-te sa-mi faci bani de cafea si tigări”, îndemn care le era adresat si celorlalti băieti, că ea asigura supravegherea copiilor inculpatului si că au existat situatii când i-a pus pe băieti sa-i taie lemne, purtându-se cu ei „ca si cu niste sclavi”.

Persoana vătămată D. S. E a declarat că a locuit împreună cu mama și fratele ei în locuinta inculpatei Tomită pe care a identificat-o sun denumirea „B..”, că în toata perioada în care a locuit acolo ea și fratele ei au fost trimiși să cerșească de către B… și mama lor pentru a face rost de bani pentru mâncare, stăteau câte o oră, obținea 20-30 de lei, din care 20 îi dădeau B… ca să facă de mâncare, iar 10 lei mamei care își cumpăra cafele și țigări și uneori mai făcea de mâncare, când nu făcea B… A mai relatat că „noi cam nu voiam să cerșim, dar cu toate acestea o făceam ca să avem bani de mâncare” si că „în acea perioadă nici mami nici B… nu lucrau nicăieri”.

Persoana vătămată D. L a relatat că a locuit împreună cu sora și mama lui într-o casă din spatele magazinului Sora aparținând inculpatei Tomită,, indicând si alte părti vătămate care stateau în aceeasi locatie (respectiv, pe T. A, frații L. și C. F. P), că mergeau cu totii la cersit, inclusiv sora sa S. pentru că așa le spunea B… să facă, că ceea ce obtineau din cersit le dădeau mamei lor (el si sora sa S), respectiv, inculpatei Tomită, ceilalti copii. A mai relatat că inculpata Tomită era nemultumită de banii primiti de la copii si că îi trimitea si noaptea la cersit si că dacă nu aduceau bani erau amenințați că vor fi dați afară din casă, ceea ce s-a si întâmplat. Banii rezultați din cerșit erau folosiți de B. pentru a cumpăra mâncare, băutură și țigări;

Persoana vătămată C. F. E. ( a declarat că a locuit împreună cu alti copii din dosar (P, M, G, Pinguinul și R) si că tot acolo locuiau și L, S și mama lor (inculpata Diosegi), copiii fiind trimiși la cerșit de B… și mama lor să le facă rost de bani de o bere sau de un pachet de țigări, că din banii câsgati din cersit fiecare plătea inculpatei Tomită 20-30 lei pe seară cu care cumpăra țigări, băutură, mâncare, hrănindu-i pe toți. A locuit si la inculpatul Hiba căruia îi plătea între 20 și 40 de lei pe zi, cumpărau mancare si stiau că dacă nu cerșesc nu primesc mâncare. În plus, inculpatul consuma alcool și nu îi lăsa să doarmă, iar atunci când concubina inculpatului fugea de acasă la părinți pentru că era bătută de inculpat, de copiii mai mari se ocupa R, care nu cerșea și nu trebuia să plătească bani ca să doarmă acolo.

Martora K. I. relatează că, fiind angajată la un restaurant fast-food situat în spatele magazinului Sora, în cursul anului 2012 a vazut mai multi copii de etnie romă care cerseau pe stradă, atât ziua, cât si noaptea, până la orele 3-4 dimineata, printre acestia fiind si cei doi copii ai inculpatei Dioszegi. Martora confirmă că minorii intrau si ieseau dintr-o locuinta situata în imediata apropiere a restaurantului (si care, în fapt, este locuinta ocupata de inculpata Tomită), că orice produs alimentar primit de copii era imediat dus în acea locuintă (fapt care a indignat de multe ori pe cei care le oferau) si că cei doi copii ai inculpatei Dioszegi au spus că duc mancare „lui mami”. A mai afirmat martora că cei ce cerseau le era veșnic foame sau somn si cu îmbracaminte neadecvata. Martora mai arată că cei doi copii ai inculpatei Dioszegi au fost văzuti inclusiv pe timpul iernii 2012/2013 stând în fata restaurantului până spre dimineata si, fiind întrebati de ce nu merg în casă, copiii au răspuns că nu li se permite.

Despre faptul că minorii se aflau pe străzi la ore târzii din noapte „fiind trimisi să facă bani” vorbeste si martorul D. A.  care a relatat că a văzut 4 minori pe timpul noptii, uneori chiar si la orele 2,00, în fata magazinului Rosa de pe strada Andrei Șaguna…. le-a cumpărat de mâncare si i-au arătat unde stau, respectiv la locuinta inculptei Tomită, la acel moment iesind din imobil inculpata Diosegi, care, în opinia martorului, si-a arătat preocuparea pentru copii doar pentru că se afla el acolo. Tot cu acea ocazie, martorul l-a văzut pe stradă pe minorul Leonardo, fiul inculpatei Dioszegi.

Martorii F. D si D. V. I. relatează că, fiind agenti de pază la magazinul Sora, au observat mai multi minori cersind, recunoscând pe minorii L. G. si L M, că minorii cerseau atât ziua, cât si noaptea, că cei doi i-au spus că îi dau banii unei femei (recunoscând-o apoi pe inculpata Tomită) pentru tigari si băutură, că aceasta i-a bătut si că îi scotea afara dacă nu reusesc sa strângă destui bani, că minorii Speranța si Leonardo (respectiv, copiii inculpatei Dioszegi) trebuiau si ei să cersească, fiind văzuti de martorul D. noaptea, pe timp de iarnă, slab îmbracati si afirmând că au fost trimisi la cersit, martorul concluzionând că de către mama lor. În aceeasi noapte, martorul i-a văzut ducând fiecare câte o sticlă de bere de 2 l, cafea si tigări. Martorul D. le-a dat de mai multe ori apă, pe care aceștia o cărau în locuință cu bidoanele, pentru că acolo nu aveau apă si că mâncarea pe care o primeau o mâncau sau, de cele mai multe ori o duceau adulților din casă; a dedus din discuțiile cu copiii că aceștia cerșeau pentru a putea plăti pentru locul unde dormeau, dar aceștia nu i-au spus vreodată de ce cerșeau.

În locuinta ocupata de inculpata Tomită a stat si martorul M. I. M care a relatat despre împrejurarea că inculpata a cazat copii care se ocupau cu cersetoria de la care primea zilnic 10 lei de fiecare, că inclusiv fiul acesteia cersea si îi procura bani inculpatei în acest mod, că banii erau cheltuiti de inculpata pe mancare, tigări si bautură, că a auzit cînd îi trimitea pe minorii L. G si L. M să meargă să facă „de o cafea si o pită” si că obisnuia să-i bată când se drogau cu prenandez si că inculpata nu a muncit vreodată, asigurându-si traiul din cersetoria minorilor.

Martora B. A M. asistent social în cadrul Direcției Copilului a investigat situatia unora dintre copiii cu privire la care se primiseră sesizări că cersesc în zona magazinului Sora si a stat de vorba cu unii dintre acestia, printre care părtile vătămate C F. E., K P. L, B. R care i-au relatat că stau la inculpatul Hiba care stie că cersesc, că platesc zilnic o taxa între 5 si 15 lei pentru a li se permite să doarmă în casa lui peste noapte, că a vizitat locuinta inculpatului de mai multe ori si a constatat că locuinta avea 2 încăperi din care una era locuibilă si în care se afla un pat si pe jos mai multe plapume. Fiind întrebat cu privire la prezenta în casa sa a unor copii pe care îi stia din alte investigatii de specialitate, inculpatul a afirmat că sunt în vizită.

Semnificativa este si declaratia martorei R. I. care confirmă că i-a vazut la domiciliul inculpatei Tomită pe minorii L G si E. care i-au spus că preferă să stea la „ B….” pentru că pot să fumeze si să se drogheze, că banii câstigati din cersit îi dau acestia pentru tigari si mancare pentru sotul acesteia, că ei manancă din ceea ce primesc de la oamenii de pe stradă si că, desi era luna decembrie, erau îmbracati subtire, fără geci si fara sireturi la ghete. Martora a aratat că a vorbit si cu copiii inculpatei Dioszegi care i-au spus că merg la cersit ca sa faca bani „la mama” ca sa aiba pentru tigari si bere, martora vazandu-i pe cei doi după un timp când cerseau în fata restaurantului fast-food de langă magazinu Sora. Aceeasi martora a facut vorbire si despre faptul că l-a vazut pe fiul inculpatei Tomită, respectiv pe T. A care era lovit la cap si care i-a spus ca a fost lovit de mama lui cu coada măturii pentru ca nu a câstigat suficienti bani din cersit.

Se remarcă si depozitiile martorilor R. R. A. si E. I., persoane care au locuit la domiciliul inculpatei Tomită, acestia confirmând că inculpata a gazduit mai multi copii (enumerându-i pe fratii L, pe un copil numit Pinguinul, C. E.) cu conditia ca acestia „să-si facă norma zilnică” adică să mearga la cersit si să-i dea ei câte 15-20 lei zilnic. Martorii au mai arătat că a auzit-o de mai multe ori tipând la copii ori lovindu-i pentru că nu avea bani de tigări si băutură, fiind nemultumită de sumele aduse de copii si că l-a lovit în cap pe fiul ei cu coada măturii, din aceleasi motive. Au mai arătat martorii că inculpata obisnuia sa consume bauturi alcoolice, nu avea nicio ocupatie si statea toata ziua în pat si îi trimitea pe copii la cersit atât ziua, cât si noaptea, auzind când îi trezea pe copii dimineata spunând „haideti, mă, la produs”. Cu privire la inculpata Dioszegi, martorul relatează că era gazduita de celalată inculpată si că si aceasta îsi trimitea proprii copii la cersit ziua si nopatea si îi lovea când nu aduceau suficienti bani, că nu avea nicio ocupatie si că era si ea consumatoare de bauturi alcoolice.

În cauză a fost audiat si B. A., fostul concubin al inculptei Tomită, acesta arătând că după încarcerarea sa, a vorbit de mai multe ori cu inculpata care i-a spus că se întretine din sumele date de copiii care cerseau si pe care îi caza pentru 15 lei pe zi, precum si din ceea ce reusea sa adune din cersit fiul ei, Tomită A, că l-a batut de mai multe ori pe fiul ei pentru că nu aducea suficienti bani, că l-a vizitat de câteva ori în penitenciar si i-a trimis sume cuprinse între 50 si 150 lei si pachete, inculpata spunându-i că are banii de la copiii care cersesc. A mai afirmat martorul că inculpata nu a avut niciodata loc de muncă si că obisnuia sa consume bauturi alcoolice.

Curtea observă că solutia instantei de fond se întemeiază doar pe probele administrate în faza cercetării judecătorești, fiind înlăturate cele din faza urmăririi penale.

Potrivit art. 103 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Analiza dispoziției legale mai sus menționate evidențiază următoarele aspecte deosebit de importante în cauză, și anume: faptul că probele administrate în faza de urmărire penală au aceeași valoare cu probele administrate în faza cercetării judecătorești; faptul că probele din faza de urmărire penală urmează a fi analizate coroborat cu cele administrate în faza cercetării judecătorești; faptul că scopul probelor, astfel cum este evidențiat de dispozițiile art. 98 C. proc. pen., este identic pentru ambele faze ale procesului penal – respectiv aflarea adevărului.

Chiar dacă în cursul cercetării judecătorești, unele dintre victimele traficului de persoane sau martori au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală sau si le-au nuantat, Curtea constată că nu se impune reținerea unei alte situații decât cea stabilită prin actul de sesizare, având în vedere că modificarea declarațiilor inițiale nu a fost temeinic motivată.

După cum se cunoaște, existența contradicțiilor între declarațiile părților și/sau ale martorilor, precum și faptul că unii dintre cei audiați își modifică în faza cercetării judecătorești declarațiile date cu ocazia anchetei penale, iar alții chiar le retractează în fața instanței nu conduce automat la acceptarea unei variante diferite a comiterii faptei cercetate, față de cea rezultată din probele administrate în cursul urmăririi penale. De vreme ce nu există o ordine de preferință, relativ la forța doveditoare, între probele administrate în cursul urmăririi penale și cele administrate în faza de cercetare judecătorească, instanța este îndrituită ca, în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicții între declarațiile părților și/sau ale martorilor, să aprecieze și să rețină motivat, în contextul tuturor probelor administrate, doar acele date, elemente și împrejurări, care sunt de natură să-i formeze convingerea că exprimă adevărul și că, deci, celelalte relatări nu exprimă realitatea, consecința fiind înlăturarea lor totală sau parțială, indiferent că respectivele dovezi au fost administrate în faza de urmărire penală sau de judecată. În caz contrar, s-ar diviza în mod artificial procesul penal și s-ar minimaliza necesitatea și importanța urmăririi penale.

Așa fiind, instanța de fond gresit a ținut seama doar de declarațiile făcute în faza de judecata si a înlăturat pe cele din cursul anchetei penale, ce se coroborează cu ansamblul probelor administrate, de natură să releve univoc faptul că recrutarea victimelor s-a făcut în scopul aservirii lor, a prestării unei munci prin constrângere, în condiții improprii, profitându-se de poziția de vulnerabilitate a acestora, de neputința lor de a se apăra datorită mediului promiscuu în care se aflau (situație materială precară, lipsa afectiunii părintesti, dependenta de substante nocive).

Prin activitatea desfășurată de către inculpați este realizat elementul material al laturii obiective ale infracțiunii de trafic de minori. Forma de vinovăție cu care au acționat inculpatii este intenția directă, acestia prevăzând rezultatul faptelor lor. Urmarea imediată ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori, constă în starea de pericol creată pentru atributele fundamentale ale persoanei, sub aspectul libertății, demnității, sănătății. Sub aspectul laturii subiective intenția inculpaților a fost calificată prin scop, faptele fiind săvârșite în scopul exploatării persoanei.

Cu privire la legea penala aplicabilă, în speța de față, analiza comparativă a regimului sancționator aplicat în cazul incriminării ce se regăsește în noul Cod penal permite observația că noua reglementare este mai favorabilă sub aspectul limitelor speciale de pedeapsă, mai reduse în actuala reglementare, însă în aplicarea deciziei nr. 265/2014 a CCR, se observă că vechea reglementare este mai favorabilă deoarece le creează inculpatilor o situație juridică avantajoasă, din perspectiva pronunțării unei hotărâri de condamnare pentru o singură infracțiune, și nu pentru atâtea infracțiuni câte persoane vătămate există, dar si din perspectiva posibilitatilor de individualizare a pedepselor.

În acest context, Curtea urmează a retine că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, în acest sens urmând a se retine corecta aplicare a art. 5 C. pen., dar și a art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la aplicarea pedepselor accesorii.

Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea consideră că retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 lit. a si c C.pen. fata de inculpati se justifică, acestia nefiind cunoscuti cu antecedente penale, s-au prezentat în fata organelor de urmărire penală si în instanta. Se mai remarcă că inculpatii Hiba si Tomită au recunoscut faptele în materialitatea lor, iar inculpata Dioszegi a optat pentru judecata în procedura recunoasterii vinovătiei.

Sub aspectul cuantumului si modalitatii de executare a pedepselor, Curtea consideră că o pedeapsa de 4 ani închisoare pentru inculpata Tomită si 3 ani închisoare pentru inculpatul Hiba pentru ambii cu executare în regim de detentie si o pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare pentru inculpata Dioszegi a cărei executare să se realizeze în conditiile art. 86/1 V.C.pen. sunt sanctiuni proportionale gravitătii faptelor si persoanei inculpatilor, apte a le corecta conduita, de natură a stopa perseverența infracțională, a le anihila concepțiile și deprinderile antisociale. Aceste sancțiuni își exercită acțiunea de constrângere în limitele necesare, impuse de realizarea finalității lor preventive,nu sunt în contrast cu gravitatea reală a infracțiunilor săvârșite și cu persoana celor care le-au comis, ci sunt dozate corect, respectându-se și cerința fermității lor, fiind apte a contribui la reinserția socială a inculpaților. Pedepsele în discuție sunt situate între limitele speciale arătate în norma sancționatoare, ele răspunzând întru totul exigențelor legii penale, găsindu-și corespondentul în coordonatele expuse în art. 72 V. Cod penal, în conduita lor procesuală, în atingerea adusă uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, în numărul actelor materiale ce compun activitatea infracțională, impactul social deosebit al faptelor. Se remarcă conduita inculpatei Dioszegi care si-a schimbat modul de viata în sensul că a gasit un loc de munca stabil unde se bucura de referinte pozitive, si-a inscris copiii la scoala si la medicul de familie si s-a detasat de vechiul anturaj nociv.

Totodată, pe durata termenului de încercare inculpata Dioszegi va trăi sub amenințarea consecințelor mai grave pe care va fi ținută să le suporte în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni sau a nesocotirii măsurilor de supraveghere generate de natura și cauzele infracțiunii săvârșite.. Măsurile de supraveghere dispuse pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei abordată de inculpata în cauză, să o determine la un autocontrol deosebit în ce privește respectarea rigorilor legii penale.

Față de cele mentionate, solicitarea inculpatului Hiba în sensul reducerii cuantumului pedepsei si stabilirea unei modalitati neprivative de libertate, nu poate fi primită deoarece o asemenea modalitate de individualizare a sanctiunii penale ar conduce la stabilirea unei pedepse vădit disproportionată în raport cu gravitatea faptei si urmărilor cauzate si ar echivala cu încurajarea tacită a autorilor acestor infracțiuni cu impact social deosebit, la săvârșirea unor fapte similare astfel că în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de susnumitul inculpat.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. se va admite apelul declarat de DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj, iar sentinta apelată se va desființa în latura penală.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatilor pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 V.C.pen., art. 74 lit. lit. a, c V.Cpen. si art. 5 C.pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare inculpata Tomită Elena Claudia si la pedeapsa de 3 ani închisoare inculpatul Hiba Grancea, ambii cu executare în detenție si la pedeapsa de 2 ani si 6 luni inculpata Dioszegi Anuța Mihaela a cărei exeutare se va realiza sub supraveghere potrivit art. 86/1 V. C.pen. pe durata unui termen de încercare de 4 ani si 6 luni.

În baza art. 71 V.C.pen. se vor priva inculpatii, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. d și e V.C.pen., Curtea concluzionând că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatilor conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea acestora de la activitățile care presupun responsabilitatea civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, precum si privarea de drepturilepărintesti ori acelea de a fi tutore sau curator.

În baza art. 88 V.C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatilor Tomită si Hiba perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 03.03.2014 și până la data de 02.10.2014.

În baza art. 86/3 V.C.pen. pe durata termenului de încercare inculpata Dioszegi Anuța Mihaela trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

– să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune Cluj – organ desemnat cu supravegherea;

– să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

– să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

– să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. 5 V.C.pen. se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns