fbpx

Pedepse grele pentru doi proxeneți care ”stăpâneau” fete în Cluj, Sibiu și Brașov. Judecătorii: ”cele mai insidioase forme de supraveghere”

Un bărbat și o femeie, acuzați de proxenetism și trafic de persoane, au fost condamnați, recent, de Curtea de Apel Cluj la pedepse de 7 ani și 8 luni închisoare, respectiv 5 ani și o lună. Aceștia le supravegheau și le amenințau prin diverse metode pe fetele obligate să se prostitueze în Cluj-Napoca, Sibiu și Brașov. Judecătorii vorbesc în motivare despre ”constrângerea exercitată direct sau indirect prin cele mai insidioase forme de supraveghere de către inculpați”

În iunie 2014, trei persoane erau reținute de procurorii DIICOT Cluj, fiind acuzate de proxenetism și trafic de persoane, inclusiv minore: Cristinel Năstase, Monica Ionela Starețu și fratele acesteia, Ionel Starețu. După aproape patru ani de judecată, Curtea de Apel Cluj a pronunțat, în 21 martie, decizia definitivă în acest caz: Cristinel Năstase a fost condamnat la 7 ani si 8 luni închisoare (la fond primise 12 ani), Monica Ionela Starețu – 5 ani 1 lună si 10 zile închisoare, iar al treilea inculpat, Ionel Starețu, a primit o pedeapsă mai lejeră de 2 ani și 9 luni, neavând un rol așa important ca primii doi.

Procurorii DIICOT au arătat că acuzații primeau evidența de la prostituate prin aplicația Viber: ”Pe durata primirii lor în apartamente tinerele erau supravegheate prin intermediul unor microfoane controlate de la distanţă şi a unor camere video. De asemenea, ele erau obligate să se supravegheze reciproc şi să le comunice inculpaţilor informaţiile aflate despre celelalte. Fiecare tânără era obligată să ţină evidenţa încasărilor şi să transmită sms-uri către inculpaţi în care să comunice ora intrării în cameră cu clientul, preţul, iar la terminare, un sms cu conţinutul „gata” sau „terminat”. Încasările erau ţinute şi pe foi de hârtie care, la sfârşitul zilei, erau trimise inculpaţilor prin aplicaţia „Viber”. Ulterior tinerele trebuiau să şteargă datele din memoria telefonului şi să distrugă înscrisurile“

Clujust.ro vă prezintă extrase esențiale din motivarea judecătorilor Curții de Apel Cluj, în care sunt prezentate metodele diverse prin care proxeneții le supravegheau și le forțau pe fete să se prostitueze în folosul lor. Inculpații au pus stăpânire pe aproape 20 de tinere.

Potrivit Deciziei penale nr. 404/2018 CA Cluj, ”în urma cercetării judecătorești s-a stabilit că inculpații Năstase Cristinel și Starețu Monica Ionela, în perioada 2009-2013, în baza unei rezoluții infracționale unice,  au înlesnit practicarea prostituției de către P.C.C.A, PRG, BDP și IGI prin organizarea unui bordel, punerea la dispoziție a  locației unde au fost întreținute relații sexuale cu clienții, a mijloacelor de comunicare, publicarea anunțurilor, punerea la dispoziția fetelor a materialelor și produselor cosmetice necesare, obținând foloase patrimoniale din activitatea de prostituție desfășurată de către acestea.

În vara anului 2013 inculpații au întrerupt înlesnirea practicării prostituției, aceasta nemaifiind rentabilă.

În perioada februarie – 12 iunie 2014, au reluat activitatea însă au organizat-o sub o altă formă și în mai multe orașe; în baza aceleiași rezoluții infracționale, cei doi inculpați au înlesnit practicarea prostituției de către PC, LA, BA, IIC, BDP, IGI, PAI, MAC, SMȘG, GL, TȘA, T M, CA, AM, BAM și EC, prin închirierea și punerea la dispoziție a locațiilor, a mijloacelor de comunicare publicarea anunțurilor, transportarea tinerelor între diferitele locații, obținând foloase patrimoniale de pe urma activității de prostituție desfășurate de aceste tinere.

Cei doi inculpați au recunoscut comiterea celor două infracțiuni de proxenetism, nerecunoscând infracțiunile de trafic de persoane și de minori descrise în cele ce urmează.

În baza declarațiilor persoanelor implicate, a interceptărilor convorbirilor telefonice și a supravegherii activității inculpaților, prima instanță în mod temeinic a mai reținut că inculpații în luna februarie 2014 au recrutat prin constrângere și au găzduit în scopul exploatării prin obligarea practicării a prostituției persoanele vătămate PC și IIC. Ultima a reușit să fugă însă inculpații au amenințat-o în mod direct și indirect, prin intermediul martorului MN pentru a o determina să se întoarcă la ei și a relua activitatea de prostituție desfășurată în folosul lor. (….)

În fine, cei doi inculpați au preluat de la inculpatul Starețu Ionel, fratele inculpatei, pe martora aflată în stare de vulnerabilitate, datorită intelectului nedezvoltat, abandonată de către familia ei, au adăpostit-o în Sibiu și Brașov, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituției.

a) Analizând, în ordine inversă, actele materiale reținute de către prima instanță și criticate în apel – dar punctând și considerentele valabile pentru celelalte acte materiale – referitor la martora AM, Curtea observă că este probată activitatea de preluare și de transport a acesteia de către inculpatul Starețu Ionel, care a recunoscut starea de fapt reținută în rechizitoriu.

Mai mult, din interceptările efectuate rezultă clar că inculpații, o anumită perioadă de timp, au exploatat-o împreună pe martora vulnerabilă, profitând în special de autoritatea pe care Starețu Ionel o avea asupra acesteia.

Relevantă este împrejurarea că ultimul i-a promis fetei că o va lua în căsătorie și că trebuie să se prostitueze în favoarea tuturor, inițial pentru a-și găsi o adresă la care să-și facă un act de identitate – ea având numai certificatul de naștere, deși majoră -, iar apoi amăgind-o că din banii câștigați își va cumpăra un apartament în care să locuiască împreună cu inculpatul. (…)

b) Referitor la persoanele vătămate BDP_ și IGI s-a criticat faptul că acestea nu au fost amenințate și nu au resimțit vreo temere, după cum niciuna dintre discuțiile dintre inculpat și acestea nu reprezintă amenințări ori restrângeri de libertate și nu sunt în legătură cu modalitatea alternativă de comitere a infracțiunii de trafic de persoane prin adăpostire ori prin obligare la practicarea prostituției.

Această critică însă pleacă de la premisa că amenințările dovedite au fost făcute în scopul încetării activității de prostituție pe care o desfășurau cele două fete și nu pentru întoarcerea la inculpați.

Amenințările sunt dovedite, deoarece, deși persoanele vătămate B și I s-au prostituat benevol în folosul inculpaților în Sibiu și în Cluj-Napoca, acestea erau supravegheate strict inclusiv prin microfoane audio și camere video și nu puteau să iasă din apartament fără permisiunea inculpaților.

Mai mult, inculpatul Năstase Cristinel i-a spus persoanei vătămate B. că el beneficiază de protecție din partea unor indivizi din lumea interlopă l-a nominalizat pe numiții F. și Bobi din Sibiu, iar cele relatate au fost întărite de împrejurarea că persoanei vătămate IIC i s-a cerut de către inculpați să întrețină relații cu cei doi fără a le cere bani.

Pe de altă parte, inculpatul a amenințat-o că dacă nu mai lucrează pentru el știe că ea are un copil la care el poate să-i facă rău, discuție în care a intervenit inculpata Starețu.

Revenind la persoana vătămată IGI, când aceasta s-a hotărât să plece inculpatul a determinat-o împotriva voinței acesteia să rămână, invocând o pretinsă datorie de 1000 euro.

Persoana vătămată s-a simțit amenințată, deoarece a crezut că inculpatul îi va lua inclusiv partea ei din bani și, fiindu-i frică, a acceptat să rămână și să se prostitueze în folosul celor doi.

Ulterior, când cele două fete B. și I. împreună cu II au fugit de la inculpați la Sibiu, inculpații le-au amenințat că  vor trimite peste ele diverși indivizi ca să le facă rău, că vor veni chiar ei peste ele și le vor face probleme cu vecinii, tocmai pentru a le determina să se întoarcă la ei, astfel cum rezultă din discuția cu IIC căreia inculpatul i-a spus că dacă se va întoarce să se prostitueze în folosul lui va șterge totul cu buretele și o va lăsa în pace.

Cu ocazia discuției ce a avut loc față în față, inculpata Starețu a amenințat-o cu un spray pe aceasta.

Amenințările au fost relatate de către I. martorului BFI care a condus-o acasă după întâlnirea cu cei doi inculpați și căruia i-a relatat, că se simte amenințată în special datorită aducerii la cunoștința familiei ei a  fotografiilor sale compromițătoare.

Deși fetele au plecat din Sibiu în Cluj-Napoca, inculpații au continuat să le determine pe acestea să se întoarcă la ei, inclusiv prin publicarea unor anunțuri cuprinzând fotografii ale martorei I. și mențiunea că aceasta este infestată cu diverse boli.

În fine, la sfârșitul lunii mai 2014, inculpatul a trimis pe martorul MN pentru a le determina pe fete să părăsească locația în care acestea se află.

c) Referitor la martorele S M Ș G și MCA s-a susținut că modul în care au fost consemnate declarațiile în faza de urmărire penală ridică numeroase dubii asupra celor declarate, însă critica nu este fondată, deoarece declarațiile acestora se coroborează cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, iar concludente sunt declarațiile lor inițiale, fiind mai apropiate în timp de data comiterii faptelor.

Faptul că martora minoră MCA a prezentat în luna martie 2014 inculpaților o copie xerox falsificată a actului de identitate nu prezintă relevanță,  în contextul în care aceasta a relatat inculpaților că este minoră însă urmează să împlinească 18 ani peste puțin timp, respectiv în 28 mai 2014.

Inducerea lor în eroare cu privire la activitatea de prostituție pe care trebuiau să o desfășoare în realitate, în loc de masaj erotic, rezultă din declarațiile acestora. (…)

Martora M. a relatat că I., fata care le-a întâmpinat la apartament, le-a anunțat că nu este vorba doar de masaj erotic, ci vor trebui să întrețină și relații sexuale cu clienții.

Surprinse, fetele s-au hotărât să plece însă imediat au fost sunate de către inculpată pe telefonul I., căreia i-au spus că lor nu le convenea faptul că trebuie să întrețină relații sexuale cu clienții însă aceasta le-a spus că trebuie să stea să facă bani până reușesc să înapoieze câte 100 lei, fiecare.

Rezultă fără dubiu că acestea au fost induse în eroare cu privire la activitatea pe care urmau să o desfășoare; din declarațiile lor mai rezultă restângerea libertății lor de mișcare, fiindcă nu puteau pleca și trebuiau să anunțe chiar dacă mergeau doar până la un magazin, la care aveau voie să se ducă o dată pe zi.

În același timp, le era interzis să creeze prietenii între ele, să-și povestească viața personală, să-și facă prieteni..

Ca atare, inculpații știau că martora M. era minoră și le-a indus în eroare pe cele două cu privire la natura activității pe care urmau să o desfășoare, le-au supravegheat îndeaproape și le-au interzis să plece.

d) Referitor la persoanele vătămate PC și IIC acestea s-au hotărât să plece în luna februarie 2014 la Sibiu pentru a practica prostituția, pe cont propriu, deoarece inculpatul Năstase i-a făcut avansuri primei dintre ele și a vorbit-o de rău pe inculpată.

Inculpata Starețu a convins-o pe P. să o viziteze la apartamentul din Sibiu, ocazie cu care inculpatul Năstase a amenințat-o cu trimiterea fotografiilor folosite în anunțurile de pe internet către părinții ei, pentru ca aceștia să afle cu ce se ocupă în realitate fiica lor; în continuare, i-a cerut să se prostitueze în folosul lui și a inculpatei, amenințând-o cu un pistol pe care i l-a arătat fetei, care a fost descoperit ulterior la percheziție.

Aceste aspecte sunt confirmate de martora IIC care a perceput în mod nemijlocit că după plecarea din apartament, P. era extrem de speriată, iar acasă i-a povestit că a fost amenințată de inculpați.

Datorită acestor amenințări cele două fete au acceptat să se prostitueze în folosul celor doi inculpați, în ciuda faptului că își închiriaseră un apartament pentru a-și desfășura activitatea pe cont propriu; ca atare, s-au mutat în apartamentul închiriat de cei doi inculpați în care existau reguli stricte, fetele erau obligate să rămână în sufragerie în ținută de lucru, le era interzis să discute despre viața lor personală și nu aveau voie să iasă din apartament, decât dacă inculpații le permiteau.

În concret, inculpatul le verifica telefoanele mobile, mesajele și agenda pentru a le împiedica să țină legătura cu alte persoane.

Datorită acestor probe este nefondat motivul de apel prin care s-a susținut că se impune pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală pentru șase infracțiuni de trafic de persoane și de achitare în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală pentru infracțiunea de trafic de minori.

Faptul că inculpata a desfășurat, la rândul ei, activitatea de prostituție nu înlătură comiterea infracțiunii de trafic de persoane de către aceasta și nici a infracțiunii de trafic de minori, fiindcă ea nu a fost o simplă colegă și o prietenă a persoanelor vătămate, iar acestea nu s-au prostituat de bunăvoie și nu au avut libertatea de a părăsi oricând desfășurarea activității în folosul inculpaților.

Pe de altă parte, susținerea că niciuna dintre fetele prezente în salon nu era minoră a fost contrazisă de prezența celor două minore C. și M  cu mențiunea că prima, deși prezentă în salon, a desfășurat activitatea de prostituție doar după împlinirea majoratului; cea de-a doua a fost indusă în eroare și constrânsă la desfășurarea acestei activități din luna martie 2014 până în 28 mai 2014, când împlinea 18 ani.

Așadar, inculpații nu au fost condamnați în mod greșit pentru infracțiunea de trafic de persoane și de trafic de minori, astfel cum susțin în apel.

Faptul că persoanele vătămate aveau câteva zile de pauză nu înlătură exploatarea efectivă prin constrângere derulată, în special, printr-o supraveghere drastică atât a relațiilor care se stabileau în apartament între fete, cât și a contactelor lor cu exteriorul.

O asemenea supraveghere, în sine, prezintă semnificația unei constrângeri, iar restricția libertății de mișcare este evidentă și relatată de toate fetele menționate anterior.

Supravegherea fetelor exercitată în cele mai mici detalii ale vieții acestora este departe de a putea fi considerată ca făcând parte din modalitatea generică de organizare a activității de prostituție pe care acestea o desfășurau.

După cum se observă din probele anterior menționate, recrutarea – în cazul unor fete și adăpostirea – în cazul tuturor era exercitată prin constrângere în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituției în favoarea inculpaților, aceștia uzând de toate mijloacele de care dispuneau pentru a le împiedica pe fete să plece de la ei sau să practice prostituția pe cont propriu.

Așadar, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, respectiv trafic de minori, art. 210 C.p., sub denumirea de trafic de persoane incriminând recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:    a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate.

În speță, coexistă infracțiunea de trafic de persoane cu infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 213 alin. 1 Cp, datorită acțiunilor diferite desfășurate de către inculpați.

Chestiunea coexistenței celor două infracțiuni a fost observată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în contextual analizei efectuată prin Decizia   nr. XVI din 19 martie 2007 pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la raportul dintre infracțiunile de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal anterior și de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Astfel, s-a considerat că evident, actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitându-se de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, în art. 13 din aceeași lege dacă victimele sunt minori, în măsura în care asemenea fapte sunt săvârșite cu vinovăție sub forma intenției.

 În continuare s-a observat că în cazul când o persoană îndeamnă o altă persoană ori îi înlesnește să practice de bunăvoie prostituția sau trage foloase de pe urma acesteia, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane prin una dintre modalitățile specificate în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 678/2001, impune să se rețină atât săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 1 din Codul penal sau în art. 329 alin. 2 tezele I și II din Codul penal, după caz, cât și a infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

Ca atare, nu poate fi primit motivul de apel invocat de inculpat potrivit căruia acțiunile de constrângere exercitate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 213 alin. 2 Cod penal infracțiune care presupune, în esență, potrivit Deciziei RIL nr. 16/2007 ca recrutarea și traficul de persoane să nu fie făcute în scopul obligării la practicarea prostituției. După cum se observă din starea de fapt probată, constrângerea exercitată direct sau indirect prin cele mai insidioase forme de supraveghere de către inculpați a constituit mijlocul de realizare a elementului material al infracțiunii de trafic de persoane.

Că este așa rezultă și din împrejurarea că inculpații au apelat la această constrângere și au limitat libertatea de mișcare a fetelor care au dorit să plece de la ei, tocmai pentru a le determina să nu o facă, pentru a fi exploatate în continuare de către ei.

Apelurile inculpaților sunt însă fondate din perspectiva invocată de către apărătorul inculpatului, referitor la încadrarea juridică a infracțiunilor de trafic de persoane, în cursul judecării apelului fiind publicată Decizia nr. 368 /2017 pronunțată de către Curtea Constituțională a României, în M.Of. nr. 566 din 17 iulie 2017.

Prin decizie Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea sintagmei „și împotriva aceluiași subiect pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal.

În considerentele deciziei( pct. 28) s-a specificat că urmarea  constatării de către Curte a neconstituționalității sintagmei menționate este revenirea la soluția adoptată de practica judiciară sub reglementarea Codului penal anterior, în sensul existenței unei compatibilități limitate între infracțiunea continuată și pluralitatea de subiecți pasivi, compatibilitate ce urmează a fi reținută de la caz la caz de instanțele judecătorești, în virtutea rolului constituțional al acestora de a asigura înfăptuirea justiției.

Astfel, cele șase infracțiuni de trafic de persoane reținute legal la momentul pronunțării sentinței de către prima instanță ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiile art. 35 alin. 1 Cod penal sub aspectul sintagmei împotriva aceluiași subiect pasiv constituie o singură infracțiune continuată de trafic de persoane, deoarece actele materiale de trafic a celor șase persoane vătămate majore au fost comise în perioada februarie – iunie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale și urmărindu-se același scop.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât inculpații desfășurau de mult timp activitate adiacentă de proxenetism de pe urma căruia obțineau venituri importante.

Așa fiind, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală va admite apelurile inculpaților, va desființa parțial sentința atacată, doar sub aspectul încadrării juridice a celor șase infracțiuni continuate  de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal, dispunând schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune de trafic de persoane, în formă continuată, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal.

La individualizarea pedepselor, Curtea va ține seama de toate împrejurările încadrate de către prima instanță în criteriile prev. de art. 74 Cod penal, respectiv ascendentul pe care inculpatul l-a avut asupra inculpatei, relația dintre aceștia doi și contribuția mai mare a inculpatului în constrângererile exercitate.

Va ține seama de împrejurarea că inculpata, în cursul judecării cauzei și-a întemeiat o familie și are un copil minor, iar referitor la inculpat, va lua act de înscrisurile depuse în circumstanțiere de către acesta.

Totuși în favoarea acestuia nu poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal constând în împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, deoarece acestea nu reprezintă corespondentul circumstanțelor atenuante, prev. de art. 75 alin. 1 lit. a și c din codul penal anterior.

În același timp este de observat că activitatea desfășurată de către inculpați a fost stopată doar de către intervenția DIICOT, nu din propria lor inițiativă.”

Comments

comentarii

Franța este în alertă maximă în faţa ameninţării cu atentate, înaintea începerii Jocurilor Olimpice de la Paris.... Citește mai mult
Percheziții în Turda, în cadrul unui dosar penal ce vizează infracțiunile de fals și înșelăciune.... Citește mai mult

Lasă un răspuns