fbpx

Ordin de protecție admis. Când femeia a sunat la 112, soțul i-a pus pe frunte pampersul murdar al copilului

Mama a cinci copii, medic rezident pe specializarea pediatrie, a obținut ordin de protecție împotriva soțului pe o durată de 4 luni. În hotărârea judecătorească se arată că în momentul în care femeia a apelat serviciul de urgență 112, bărbatul a luat pampersul murdar al unui copil și l-a pus pe fruntea reclamantei.

Judecătoria Cluj-Napoca a dispus emiterea ordinului pentru protecția reclamantei, stabilind, pe o durată de 4 luni, următoarele obligații și/sau interdicții în sarcina soțului:

  • să evacueze temporar locuința familiei
  • să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de reclamantă, față de membrii de familie ai acesteia, respectiv cinci minori
  • să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de locuința reclamantei,  față de locul de muncă al acesteia, o clinică de pediatrie din Cluj-Napoca, și față de unitățile de învățământ ale minorilor, școli și grădinițe.
  • a interzis pârâtului ca pe durata ordinului de protecție să se deplaseze, pe lângă locurile pentru care s-a instituit distanța minimă de mai sus și la domiciliul unei femei care ocazional are grijă de copii
  • a interzis pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta;
  • a obligat pârâtul să urmeze consiliere psihologică timp de 2 luni în ceea ce privește relația sa cu reclamanta și cu minorii. 

Cei doi soți sunt căsătoriți de mai bine de 10 ani.

Extrase din DECIZIA CIVILĂ Nr. 2056/A/2019 – Tribunalul Cluj:

”La data de 26.10.2019, reclamanta a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în seara zilei de 25.10.2019 pe fondul unor discuții contradictorii în ceea ce îi privește pe copii, soțul acesteia și-a ieșit din fire, lovindu-l pe unul dintre copii cu palma peste fund, împingând-o pe reclamantă din pat, smulgând telefonul fix de pe perete și trântind tastatura spărgând-o, iar în momentul în care reclamanta a apelat serviciul de urgență de 112 pârâtul a luat pampersul murdar al copilului și l-a pus pe fruntea reclamantei, astfel cum rezultă din procesul de constatare încheiat la data de 26.10.2019 de către organele de poliție din cadrul Secției 7 de Poliție Rurală Gherla

La data de 26.10.2019 a fost emis ordinul de protecție provizoriu în favoarea reclamantei (f. 4-6) prin care pârâtului i s-a impus pe o perioadă de 120 de ore să evacueze temporar locuința familiei și să păstreze o distanță minimă de 20 metri față de reclamantă, față de cei 5 copii minori, față de locul de muncă al victimei și față de unitățile de învățământ ale minorilor.

Din declarațiile orale ale părților, la termenul de judecată din data de 30.10.2019 rezultă că în seara zilei de 25.10.2019 a avut loc un conflict între părți, de față cu copiii minori ai acestora, conflict în care au fost implicați și minorii, fără a putea fi precizat cu exactitate de către părți dacă, unde și cum au fost loviți minorii, reclamanta arătând că pârâtul„i-a tras un șut în fund și mai departe nu a auzit decât țipetele copilului, nu știe dacă au fost pumni sau palme” iar pârâtul arătând că „reclamanta a venit peste pârât, a început să urle la toți căci copii se băteau între ei, și pe urmă reclamanta s-a dus pe sub masă după copilul cel mic să îl bată însă nu l-a nimerit și pe urmă pârâtul a vrut să dea în copilul cel mare pentru a se termina toată cearta însă copilul se apăra, era pe canapea în picioare. Arată că nu a dat în copii să lase semne sau vânătăi și pe urmă sau înainte de asta soția lui era în șezut în pat lângă picioarele lui și a împins-o cu picioarele, a alunecat jos și a căzut în fund. Arată că ori l-a împins ori a dat în cel mare, nu mai știe unde a dat”. Cu ocazia acestui conflict, ambele părți au arătat că pârâtul i-a pus reclamantei un pampers murdar pe față și că a împins-o de pe pat pe reclamantă, care a căzut pe jos în fund.

În drept , potrivit art. 3 din Legea 217/2003 violența domestică   înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali sau foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.

Art. 4  din aceeași lege prevede: violența domestică se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală   – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar.

Potrivit art. 23 din Legea nr.2 17/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.

Pentru a putea beneficia de protecție, conform acestor dispoziții , trebuie îndeplinite, cumulativ , o serie de condiții, respectiv integritatea fizică sau psihică a victimei trebuie să fie pusă în pericol printr-un act de violență, fizică sau psihică, aceasta să vină din partea unui membru al familiei, iar ordinul să fie emis în scopul înlăturării unei stări de pericol.

În cauză, cu privire la măsurile solicitate pentru protecția reclamantei, instanța a reținut că pentru a se justifica emiterea unui ordin de protecție, este necesar în primul rând a se dovedi faptul că reclamanta se află în pericol din pricina comportamentului necorespunzător al pârâtului. În acest sens, instanța este ținută să verifice existența violențelor reclamate de victimă, indiferent de intensitatea sau natura lor, susceptibile a pune victima reclamantă în pericol.

Reține că relația părților este una tensionată, culminând cu evenimentul din data de 25.10.2019 când pârâtul a lovit-o pe reclamantă în zona feței cu un pampers murdar, împingând-o totodată de pe pat, mai ales în condițiile în care aceasta este însărcinată, astfel cum rezultă din scrisoarea medicală de la fila 76.

De asemenea, din cuprinsul interogatoriului luat pârâtului, instanța a reținut că pârâtul recunoaște parțial exercitarea actelor de violență asupra reclamantei, minimizând importanța sau gravitatea acestora. Spre exemplu, la întrebarea nr. 4 acesta precizează că nu recunoaște că își agresează soția fizic, verbal și psihologic, pentru că „nu fac asta decât în mod excepțional”.  De asemenea la întrebarea nr. 5, pârâtul precizează că în opinia sa soția lui a sunat la 112 fără motiv, deoarece „nu s-a confirmat niciodată vreo violență semnificativă”.

Din aceste răspunsuri instanța a reținut că pârâtul nu conștientizează faptul că actele de violență exercitate nu sunt tolerabile, nu sunt permise și nici nu au o justificare, ci dimpotrivă, apreciază că, în mod excepțional, comportamentul său este adecvat.

Printr-un astfel de comportament au fost provocate stări de tensiune, pârâtul realizând acte de violență fizică, dar și verbală, jignind-o și amenințând-o pe reclamantă astfel cum rezultă din mesajele trimise de acesta reclamantei, după cum au fost arătate instanței, respectiv „te dau pe mâna autorităților jigodie ,„Dacă ești …..la creier, .. Du-te acum să-i duci la școală că altfel pățești, eu am alte treburi”.

De asemenea, instanța a reținut că pârâtul a exercitat asupra reclamantei o formă a violenței psihologice prin faptul că a amenințat-o cu violențe și asupra minorilor, după cum rezultă din  răspunsul la întrebarea nr. 7 la interogatoriul luat pârâtului, în care acesta a recunoscut că i-a trimis reclamantei un mesaj de genul „trebuie să îi bat măr să se scoale. Te dau pe mâna autorităților, jigodie”. Acest aspect, instanța apreciază că este de  natură să creeze o stare de suferință psihică și de teamă reclamantei, suferință care s-a și instalat, fiind vizibilă și cu ocazia ședinței de judecată.

Pe cale de consecință instanța a reținut că este îndeplinită prima condiție, respectiv faptul că integritatea fizică și psihică a victimei a fost pusă în pericol prin  acte de violență fizică, verbală și psihică.

Cu privire la cea de-a doua condiție, respectiv ca violența să provină din  partea unui membru de familie, instanța a reținut că aceasta este împlinită, conform art. 5 alin. 1 lit. b din Legea 217/2003, pârâtul fiind soțul reclamantei.

Cu privire la cea de-a treia condiție, respectiv emiterea ordinului de protecție pentru a înlătura o stare de pericol, instanța a reținut că, din declarațiile ambelor părți, date atât în cadrul probei cu interogatorul cât și din relatarea părților cu privire la incident, rezultă că relația dintre părți este una tensionată, iar aceste tensiuni s-au perpetuat pentru mai multă vreme, pârâtul având un comportament violent fizic și verbal față de reclamantă, aspect recunoscut parțial și de pârât.

Pe cale de consecință, constatând că reclamanta este supusă unor violențe fizice, verbale și psihologice, instanța a constatat că se impune protecția acesteia, inclusiv în considerarea faptului că aceasta este însărcinată, motiv pentru care va institui în sarcina pârâtului pe o durată de 4 luni (…)

În ceea ce privește distanța pe care pârâtul trebuie să o păstreze față de reclamantă, instanța a reținut că protecția reclamantei poate fi asigurată prin instituirea unei limite de 200 de metri, astfel cum a solicitat și reclamanta prin avocat la termenul de judecată.

Cu privire la durata măsurilor, instanța a reținut că reclamanta a solicitat luarea măsurilor pe durata maximă. Instanța a reținut că actele imputate pârâtului sunt de o gravitate sporită însă  astfel încât se justifică emiterea ordinului de protecție pe o durată de 4 luni. Instanța apreciază că intervalul de 4 luni este suficient și necesar ca pârâtul să revizuiască atitudinea ce a dus la scandalurile repetate dintre părți și pentru ca între părți să existe o perioadă de calm și de atenuare a conflictului. În opinia instanței, aceste 4 luni împiedica degenerarea raporturilor dintre părți și reprezintă, în opinia sa și un timp de reflecție pentru pârât care va trebui să conștientizeze că actele de violență, fie ele verbale ori psihologice sunt inacceptabile și nu pot fi perpetuate.

Având în vedere că violența reclamată a fost și verbală, pentru a se îndeplini scopul emiterii ordinului de protecție, respectiv înlăturarea unei stări de pericol, instanța va interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta.

În conformitate cu prevederile art.22 ind. 4 alin. 5 din Legea 217/2003, față de faptul că la pronunțarea hotărârii pârâtul a învederat că nu are alte rude și altă locuință, și că după emiterea ordinului provizoriu, acesta a stat mai mult în mașină, nu tot la hotelul …cum a indicat pentru că nu și-a mai permis, instanța i-a adus la cunoștință că există centre rezidențiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost și că, dacă acesta solicită, instanța va face demersuri pentru a afla unde sunt aceste centre și prin hotărâre îl va informa.

Pârâtul a precizat că dorește să afle unde există centre, iar până la motivarea în termenul de 48 de ore a hotărârii, instanța a reușit să ia legătura telefonic cu personalul Direcției de Asistență socială și Medicală din cadrul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca, care a trimis instanței adresa de la fila 94, în care sunt precizate cele două centre care asigură temporar găzduire persoanelor fără adăpost: Centrul social de urgență – Cluj-Napoca, str Dragoș Vodă. 36-38, jud. Cluj și Centrul de găzduire temporară – Cluj-Napoca

(…)

Cu privire la măsurile solicitate pentru protecția membrilor de familie ai reclamantei, respectiv minorii  …. instanța a reținut că potrivit art. 23 alin. 1 lit d din Legea nr. 217/2003, măsura de protecție de obligare a agresorului să păstreze o distanța minimă poate fi luată și cu privire la membri de familie ai victimei. Cei cinci minori sunt este membrii de familie în sensul art. 5 alin.1 lit a din Legea 217/2003.

Instanța a reținut că minorii au fost implicați direct în conflictul dintre părți din seara de 25.10.2019, ambele părți relatând că s-a pus problema aplanării unui conflict dintre doi dintre copii prin bătaie. Astfel, pârâtul a arătat că la momentul conflictului dintre copii reclamanta s-a dus după cel mic să îl lovească iar el a vrut să dea în cel mare pentru a se finaliza cearta. Mai mult, din mesajele arătate spre vedere instanței, rezultă existența unei atitudini violente verbal la adresa minorilor, spre ex,. „trebuie să îi bat măr”, aspect ce echivalează în opinia instanței cu violența verbală și psihică, astfel cum este definită de art. 4 lit. a si b din Legea 217/2003.

Mai mult, din mesajul trimis reclamantei pe telefonul pârâtului, rezultă că aceste recunoaște violențele asupra minorilor, respectiv „A trebuit să-l bat tare pe C. ca să meargă, și pe I. era să îl bat”.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că se impune emiterea ordinului de protecție și cu privire la minori sub forma obligării pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 metri față de minorii …. și față de unitățile de învățământ ale minorilor, astfel cum au fost precizate de reclamantă,  (…)

Instanța a apreciat că se impune obligarea pârâtului să urmeze consiliere psihologică timp de 2 luni întrucât este evident că acesta dorește să fie implicat în viața minorilor și să se ocupe de creșterea acestora. Instanța a constatat că față de înscrisurile medicale arătate spre vedere instanței, precum și raportat la reacțiile violente ale acestuia, posibilitatea reală ca părțile să poată lua decizii împreună, benefice pentru minori, ar exista doar  în contextul în care pârâtul ar deveni mai calm.

Instanța a pornit de la convingerea ca pârâtul își dorește tot ce este mai bun pentru pe copii și pentru familia sa și că acesta dorește să se implice în creșterea si educarea minorilor.

Maniera de manifestare, însa, a grijii paterne și a afecțiunii față de minori, respectiv protejarea unora dintre minori, prin exercitarea violențelor asupra altora, este, în opinia instanței, una incompatibila cu necesitatea asigurării unui climat potrivit pentru dezvoltarea mentala, morală, spirituală și socială în mod armonios a copiilor. Pentru a considera astfel, instanța a reținut că  din certificatul medical nr. ../24.10.2018 aflat la fila 60 rezultă că minorul P.S.C suferă de tulburări emoționale. Același diagnostic se regăsește și pentru minora P.M, conform fișei de evaluare psihologică de la fila 61. Astfel, este evident că atâta timp cât conflictele dintre părți au loc în prezența și asupra minorilor, aceștia sunt afectați. Totodată, având în vedere că instanța a reținut deja ca dovedit comportamentul violent al pârâtului, apreciază că se impune stabilirea acestei măsuri în sarcina sa.

Drept urmare, instanța a obligat pârâtul să urmeze consiliere psihologică timp de 2 luni în ceea ce privește relația sa cu reclamanta și cu minorii.

La pronunțarea hotărârii pârâtul a întrebat dacă această consiliere trebuie să o facă pe banii proprii și a arătat că nu mai are bani. Instanța a adus la cunoștință că această obligație i-a fost impusă prin minută și că este de datoria sa să o aducă la îndeplinire.

A mai adus la cunoștința pârâtului că în cadrul adresei emise de Direcția de Asistență Socială și Medicală din cadrul Consiliului local al mun. Cluj-Napoca, se face referire că cele două centre indicate oferă și servicii de asistență psihologică persoanelor din centrele respective. De altfel, conform art. 19 din Legea 217/2003, centrele destinate agresorilor oferă servicii de consiliere. Așadar, instanța a pus în vedere pârâtului că poate beneficia de consiliere psihologică gratuită într-un asemenea centru și că este de datoria sa, la fel ca în cazul accesării unui centru de găzduire, să se informeze și să se prezinte la primărie, la serviciul social pentru a obține mai multe informații și pentru a fi îndrumat despre pașii de urmat pentru a beneficia de aceste servicii.

Instanța a recomandat reclamantei să urmeze împreună cu minorii consiliere psihologică cu privire la situația familială, mai ales având în vedere, că pe parcursul ședinței de judecată aceasta a învederat că a introdus și o cerere de divorț, iar evenimentele recente precum și separarea părinților, despre care reclamanta susține că o dorește, prin cererea de divorț, cu siguranță că i-au afectat pe minori, după cum rezultă și din documentele medicale analizate mai sus, potrivit cărora, doi dintre minori suferă de tulburări emoționale.

Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte cererea de emitere a ordinului de protecție, astfel cum a fost formulată.

În ceea ce privește măsura respingerii, instanța a apreciat că nu a fost dovedită deținerea unor arme de către pârât și nici că a folosit alte obiecte pentru comiterea agresiunilor, cu excepția tastaturii care a fost spartă fără a fi folosită pentru a fi agresată reclamanta sau unul dintre minori. Astfel, va respinge solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului să predea poliției armele deținute, respectiv cuțitele sau briceagurile despre care se susține că le-ar avea de către reclamantă.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina