O femeie a câștigat în instanță daune morale de la amantul care a devoalat relația. În România

Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea unei femei și a obligat un bărbat să-i plătească daune morale de 5.000 de lei pe motiv că i-a lezat onoarea, demnitatea şi imaginea prin faptul că a spus la magazinul din sat și soțului femeii că cei doi au întreținut relații sexuale. Instanța a constatat că pârâtul nu a mințit, dar l-a pus să plătească daune.

”Cu privire la starea de fapt, astfel cum a reţinut prima instanţă, pârâtul a proferat expresii jignitoare la adresa demnităţii şi reputaţiei reclamantei, constând în faptul că au întreţinut relaţii sexuale. Aceste afirmaţii echivalează cu o acuzaţie de infidelitate şi, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, reclamanta a fost catalogată implicit de locuitorii din …., situaţie care a determinat-o să părăsească localitatea.

Aceste afirmaţii, conform înregistrării audio şi a declaraţiilor martorilor …, …,…, au fost făcute de către pârât în public („la magazinul alimentar unde oamenii mai cumpără alimente şi mai beau”) şi faţă de soţul reclamantei.

Tribunalul, din analiza declaraţiilor martorilor … şi …, constată că afirmaţiile pârâtului sunt conforme cu realitatea, acesta având o relaţie de concubinaj cu reclamanta.

Reţinând această stare de fapt, diferită de cea reţinută de prima instanţă, tribunalul va analiza dacă în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale.”, se arată în decizia Tribunalului.

Motivele pentru care s-a acordat suma de 5.000 lei:

”Tribunalul, având în vedere că libera exprimare nu trebuie să conducă în nicio situaţie la încălcarea drepturilor celorlalte persoane la onoare, demnitate şi propria imagine şi faptul că nu se poate identifica niciun element privind buna-credinţă a pârâtului în săvârşirea faptelor (aducerea la cunoştinţa soţului reclamantei şi a mai multor persoane, în public, a relaţiei sale cu reclamanta), cu excepţia celui constând în existenţa bazei factuale, constată caracterul ilicit al faptei.

Pentru stabilirea caracterului ilicit al faptei, tribunalul are în vedere şi faptul că imixtiunea realizată prin aceste afirmaţii în viaţa privată a reclamantei s-a realizat cu depăşirea limitei rezonabile de exerciţiu a libertăţii de exprimare, limite determinate, în cazul de faţă, de regulile de conduită pe care obiceiul locului, le impune şi de dispoziţiile art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 74 alin. 1 lit. f şi j Cod Civil, norme care restrâng dreptul unei persoane de a face publice relaţiile sexuale pe care le are cu altă persoană, având realizarea faptului că aceste afirmaţii pot afecta căsnicia reclamantei (fapt care s-a şi întâmplat), cinstea, onoarea, reputaţia şi demnitatea acesteia, aducându-i un grav prejudiciu de imagine.

Faptele comise de către pârât, necesitatea ca acesta să înţeleagă conotaţia antisocială a faptei sale, măsura importantă în care s-au lezat onoarea şi demnitatea reclamantei determină stabilirea unei despăgubiri adecvate.

Întrucât în cazul daunelor morale, odată stabilită existența faptei ilicite, existența prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre acesta și faptă se prezumă că există, instanța urmează să analizeze cuantumul prejudiciului moral suferit de către reclamant.

În ceea ce priveşte cuantificarea despăgubirilor morale cuvenite unei persoane, în cadrul răspunderii civile delictuale, nu există criterii legale de determinare, astfel încât daunele morale se stabilesc prin apreciere de către instanţele de judecată, în raport cu consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care i-au fost afectate situaţia familială sau profesională, dar şi cea socială. Toate aceste criterii de cuantificare a prejudiciului moral sunt subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei, La stabilirea acestuia se urmăreşte acordarea unei reparaţii juste şi echitabile în raport de natura vătămării şi de modul în care valorile sociale protejate au fost lezate.

Tribunalul va avea în vedere şi culpa reclamantei (reţinută anterior) precum şi existenţa bazei factuale.

De asemenea, va avea în vedere şi faptul că relaţia reclamantei cu soţul său a fost afectată, faptul că i s-a adus un grav prejudiciu de imagine (reclamanta părăsind localitatea în care locuia), că au fost afectate relaţiile reclamantei şi cu persoanele apropiate şi locuitorii satului.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată că pârâtul i-a adus reclamantei în mod evident atât un prejudiciu de imagine, cât şi o puternică stare de frustrare.

Tribunalul, ţinând cont şi de contextul în care au fost făcute afirmaţiile, că se referă la viaţa privată a reclamantei, că nu se referă la informaţii de interes general, de gradul de protecţie a vieţii private mai mare aplicat reclamantei (care nu este persoană publică), intensitatea lezării onoarei, a demnităţii şi a dreptului la imagine al reclamantei şi consecinţele faptelor (degradarea relaţiei cu soţul său şi părăsirea localităţii în care locuia datorată schimbării modului în care a fost ulterior percepută de unii locuitori ai satului), constată că obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei este de natură a constitui o reparaţie echitabilă prejudiciului cauzat reclamantei.”

De asemenea, are de plătit cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 de lei.

Cazul a fost prezentat în premieră de Adevărul.ro

Comments

comentarii