Acasă » JURISPRUDENȚĂ » O economistă concediată de la Napolact a învins compania Friesland Câmpina România în instanță. MOTIVARE

O economistă concediată de la Napolact a învins compania Friesland Câmpina România în instanță. MOTIVARE

O economistă concediată anul trecut de la Napolact a învins compania Friesland Câmpina România în instanță și a obținut anularea deciziei de concediere.

Anca S. lucra ca și economist la fabrica Napolact din ianuarie 2015. Aceasta a arătat că și-a respectat toate obligațiile față de angajator, atât in ce privește clauzele contractuale, cat si in ce privește clauzele Regulamentului de ordine interioara existente in cadrul societății și că în data de 9 martie 2017 a fost încunoștințată prin e-mail cu privire la transferul de activități către Centrul de Servicii Financiare din Budapesta, iar în data de 16 iunie 2017 i s-a comunicat Preavizul de concediere. În 8 august 2017 i s-a comunicat decizia de desfacere a contractului individual de muncă.

Femeia s-a adresat instanței, apreciind că a fost concediată ”în mod abuziv, nelegal, neîntemeiat si nejustificat.”  Aceasta a invocat că nu i s-a comunicat nici nota de fundamentare din 8 mai 2017, prin care s-a propus reorganizarea companiei, nici Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 17 mai 2017 prin care s-a aprobat reorganizarea si restructurarea Departamentului Financiar si a posturilor angajaților din acest departament deși a solicitat comunicarea acestor înscrisuri.

Reclamanta a mai susținut că ”desființarea unui post este o prerogativa a conducerii societății care trebuie sa fie motivata si adusa la cunoștința salariaților, cu precădere, la cunoștința angajaților vizați de măsura adoptata, iar trimiterea in mod generic ca măsura desființării postului este luata pentru optimizarea funcționarii si a costurilor operaționale din Departamentul Financiar nu este in măsura a demonstra ca in realitate aceasta măsura este rezultatul unei analize temeinice, ca au fost stabilite criterii (selecție in funcție de competenta) după care unii angajați ai departamentului financiar din locația Cluj-Napoca au fost trimiși in șomaj, in timp ce angajații din cadrul aceluiași departament, dar de la București au fost păstrați,  mai mult la București s-au făcut angajări noi.” Anca S. a menționat că nu i s-a comunicat vreun document care sa ateste faptul ca in organigrama societății nu se mai regăsește postul de economist in economie generala, specialitatea sa.

Potrivit reclamantei, în iunie 2017 s-a anunțat pe site-ul de recrutare www.bestjobs.eu postul vacant de asistent-manager și ca deține si pregătirea profesionala si experiența pentru ocuparea acestui post., iar în data de 16 iunie 2017 i s-a comunicat preavizul de concediere. Totodată, în august 2017 i s-a comunicat Decizia de desfacere a contractului individual de munca, menționîndu-se că nu sunt alte locuri de munca vacante compatibile cu pregătirea sa, deși postul de asistent manager de la Cluj-Napoca era inca vacant in acea perioada.

”Decizia de concediere s-a comunicat tardiv, aceasta fiind emisa in data de 02.08.2017, cand a expirat termenul de 20 de zile de preaviz si i s-a comunicat abia in data de 08.08.2017. Atât înainte, cat si după comunicarea deciziei de concediere s-au făcut angajări atât in cadrul departamentului financiar cat si in cadrul departamentului administrativ, astfel că măsura concedierii în baza art. 65 din Codul Muncii este abuziva, nelegala, netemeinica si nejustificata.”, se arată în acțiunea judecătorească.

Femeia a cerut și daune morale de 15.000 lei, precizând ca i s-a cauzat un prejudiciu moral, prin afectarea demnității personale de a se bucura de dreptul la munca. Totodată, potrivit reclamantei, prejudiciul s-a materializat prin lezarea demnității si crearea unei stări de neliniște, agitație si descumpănire de îndată ce a primit preavizul de concediere.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Friesland Câmpina România SA a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că reclamanta a fost angajată în cadrul societății și că prin Nota de fundamentare din 8 mai 2017 s-a propus consiliului de administrație reorganizarea activității departamentelor juridic și financiar.

Reprezentanții Friesland au arătat că măsura reorganizării a afectat 18 angajați din cadrul Departamentului financiar și 3 angajați din cadrul Departamentului juridic și că prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 17.05.2017 s-a aprobat, printre altele, reorganizarea și restructurarea Departamentului Financiar si a posturilor angajaților din acest departament, după cum se menționează de altfel si in decizie.

”Întrucât in cadrul societății sunt angajați cel puțin 300 de salariați, pârâta a efectuat demersurile pentru concedierea individuală a salariaților afectați de Hotărârea CA, iar susținerile reclamantei nu au niciun temei legal.”, se arată în întâmpinare.

În 22 decembrie 2017, instanța de la secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale de la Tribunalul Cluj a pronunțat sentința: ”Anuleaza decizia de concediere nr. 25871/02.08.2017 emisa de pârâta. Obliga pârâta la reintegrarea reclamantei în functia detinuta anterior concedierii. Obliga pârâta la plata unei despagubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data concedierii pâna la data reintegrarii efective în functia detinuta anterior concedierii. Respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 15.000 lei.”

Sentința a fost atacată cu apel de către compania Friesland, apelul fiind înregistrat în urmă cu câteva zile la Curtea de Apel Cluj.

Motivarea sentinței civile nr. 6980/2017 – Tribunalul Cluj

”Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamanta a deținut calitatea de angajată a societatii pârâte, în temeiul contractului individual de muncă nr. 8593/20.01.2015, începând cu data de 21.01.2015, funcția ocupată fiind cea de consilier/expert/ inspector/referent/economist în economie generală cod C__ xxxxxx, având funcția internă de  GL Accountant.

La 02.08.2017 pârâta a emis Decizia de concediere nr. xxxxx  contestată în prezenta cauză, potrivit căreia reclamantei, care ocupa funcția de consilier/expert/ inspector/referent/economist în economie generală cod C__ xxxxxx, îi încetează contractul individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a desființării postului, desființare determinată de reorganizarea structurii rețelei corporate, iar societatea nu a avut posibilitatea de a-i oferi un alt loc de muncă.

În preambul se menționează că decizia este emisă având în vedere comunicarea din data de 09 martie 2017 și nota de fundamentare din data de 08 mai 2017 prin care s-a propus reorganizarea FCR și Hotărârea Consiliului de Administrație al FCR din data de 17.05.2017 prin care s-a aprobat, printre altele, reorganizarea și restructurarea Departamentului Financiar și a posturilor angajaților din acest departament.

Potrivit aceleiași decizii, măsura desființării postului se impune pentru următoarele coniderente:

„FCR a analizat mijloacele de îmbunătățire și optimizare a activității financiare necesare în cadrul societății în scopul utilizării cu maximă eficiență a resurselor sale.

Măsura desființării postului este luată pentru optimizarea funcționării și a costurilor operaționale ale FCR din Departamentul Financiar prin:

  1.           Atingerea excelenței operaționale și eficientizarea costurilor prin standardizare, reducerea complexității și creșterea controlului, asigurând o calitate ridicată și constantă a serviciilor, la un cost redus;
  2.            Adăugarea de valoare atât prin concentrarea resurselor, cât și prin maximizarea eficacității standardizării și centralizării proceselor din aria financiară;
  3.           Transferul activității financiare la noul centru de servicii Financiare din Budapesta”.

Reclamanta critică decizia în primul rând din perspectiva nemotivării, arătând că simpla referire generică la optimizarea funcționării și a costurilor operaționale nu este în măsură a demonstra că în realitatea măsura desființării postului  este rezultatul unei analize temeinice care să aibă în vedere criterii de selecție între angajații departamentului financiar care au fost concediați și cei păstrați.

Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a din C.muncii decizia de concediere trebuie să conțină motivele care determină concedierea. Această dispoziție a instituit obligativitatea motivării în fapt și în drept a deciziei de concediere, lipsa acestor mențiuni obligatorii fiind sancționată cu nulitatea absolută potrivit art. 78 din Codul muncii.

De asemenea, potrivit disp.art.65 alin.2 din Codul muncii, în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

Tribunalul constată că pârâta nu a precizat în concret în decizie motivele obiective care au determinat concedierea reclamantei, respectiv a cauzelor serioase și reale ce nu țin de persoana reclamantei.

În lipsa motivării, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a exercita controlul legalității actului de concediere, instanța trebuie să cunoască motivele concrete, reale și serioase care au condus la luarea acestei măsuri, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă deciziei emise, neputând fi complinită ulterior.

Angajatorul a indicat în decizia contestată că măsura dispusă este determinată de reorganizarea departamentului financiar în scopul eficientizării activității, fără a preciza cauzele reale și serioase care au condus la desființarea postului reclamantei concomitent cu păstrarea posturilor altor angajați care ocupau aceeași poziție, situație ce rezultă din organigramele aflate la filele 80 și 81 ale dosarului.

În lipsa evidențierii tuturor acestor motive în cuprinsul deciziei de concediere și având în vedere că potrivit art. 79 din Codul muncii în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, instanța nu are posibilitatea de a efectua verificări pentru a concluziona dacă măsura dispusă este una reală și serioasă, context în care se impune soluția anulării deciziei de concediere contestate.

Nu poate fi primită critica reclamantei privind neoferirea unui post vacant întrucât aceasta obligație a angajatorului, prevăzută de art. 76 din Codul muncii, nu există în ipoteza concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului, cum este cazul în speța de față.

Instanța nu va acorda daunele morale solicitate întrucât în cauză nu s-a probat existența unui prejudiciu nepatrimonial care să justifice acordarea unor despăgubiri,. Constatarea nelegalității deciziei de concediere de către instanța de judecată  reprezintă în sine  o suficientă reparație a neajunsului moral suferit de reclamantă ca urmare a emiterii deciziei contestate, nefiind justificată cumularea măsurii reparatorii dispuse cu alte măsuri reparatorii bănești.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!