Invitat la conferința ”Perspective juridice. Is it really like Suits?”, organizată de ELSA Cluj-Napoca, notarul public Tony Gorun le-a vorbit studenților de la Facultatea de Drept UBB Cluj despre istoricul profesiei de notar în România, perspectivele, răspunderea mare pe care o implică activitatea de notar și care sunt criteriile după care ia studenți în practică.

Notarul Tony Gorun și-a început discursul cu un scurt istoric al notariatului din perioada comunistă până astăzi și care sunt perspectivele notariatului: ”In perioada comunista notariatul era destul de marginalizat, niciun  absolvent bun si foarte bun al facultății de drept nu-și dorea neapărat să practice această specialitate juridică, însă foarte puțină lume și-a pus întrearea ”De ce?”. Răspunsul  este unul relativ simplu. Practic, era cam lipsită de obiect activitatea notarială pentru că nu exista o economie etapizată și centralizată, nu existau proprietari, ca atare nu existau tranzacții. La fel, neexistând proprietari, o altă parte a activității notariale era foarte limitată – cea a succesiunilor, nu mai vorbim de dreptul familiei, unde divorțrile nu se puteau face pe cale notarială sau de parte comercială, pentru că nu existau firme.

Imediat după Revoluție lucrurile s-au schimbat, au început să existe tranzacții de bunuri mobile și imoblie, s-au format pături sociale, au apărut succesiunile obiect și nu numai obiect material, erau și sunt foarte multe discuții de drept vizavi de execuții testamentale, spre exemplu, sau vizavi de orice alte probleme legate de o devoluțiune succesorală. La fel, pe partea comercială, au luat naștere firmele și sunt activități comerciale care pot fi catalogate ca o parte a activității notariale.

Apoi in perspectivă, eu zic că pare să aibă mari șanse să devină una din specialitățile juridice dorite datorită faptului că avem această deschidere către Uniunea Europeană și sunt foarte multe situații în care e  nevoie de notar pentru a consfinți, pentru a realiza un raport juridic între două părți. O să vă spun o situație de care acum imi amintesc. Există o discuție care se apropie de un semi-scandal european vizav de tranzacțiile făcute de notarii din Germania asupra unor case de vacanțe și imobile care sunt în Palma de Mallorca, Ibiza, cumpărate de cetățeni germani, în detrimentul încheierii actelor notariale în Spania și atunci, sigur, au apărut aceste conflicte care până la urmă vor fi reglementate de către Uniunea Europeană, asta-i clar, dar din nou, se va pune problema realizării unor acte cu cetățeni care sunt născuți într-o anumită țară, își desfășoară activitatea în altă țară, își fac copii în a treia țară și eventual decedează în a patra.”

 

Notarul a răspuns apoi întrebărilor din partea studenților din diverși ani. Redăm mai jos întrebările și răspunsurile.

Student: De ce este așa închisă profesia de notar? De ce se intră greu?

Tony Gorun: ”Încerc să dau o explicație scurtă. În 1995, când practic putem să spunem că a fost prima reformă adevărată în Justiție, făcută aproape peste noapte, în sensul că de la notariatul de stat s-a trecut la notariatul public, în temeiul unei legi, în Cluj, spre exemplu, existau 14 notari de stat. Bineînțeles că ei au fost cei care printr-un examen destul de formal au trecut la notariatul public și probabil era pentru prima dată când și notarii erau în cărți, începeau să discute de drept care până atunci nu existau. În timp, însă, lucrurile s-au schimbat. Eu am fost al 18-lea numit imediat după doi anide la formarea notariatului public și astăzi în Cluj suntem 99, iar în Camera Notarilor Publici Cluj, care include patru județe, suntem peste două sute și ceva.

Deci, practic, eu am convingerea că cine se prezintă la examenul de intrare în notariat și este foarte foarte bine pregătit, îl va lua. Sunt exemple concrete ale unor colegi care nu au părinți notari, nu au avut nicio legătură cu partea asta de justiție. Au fost foarte bine pregătiți și au intrat.”

O persoană care termină Institutul Notarial își poate deschide propriul birou sau trebuie să lucreze la un birou notarial?

De obicei procedura este următoarea: un anume notar dintr-o circumscripție solicită post de notar stagiar către Camera Notarilor Publici. Asta înseamnă că după ce se va promova examenul de intrare in stagiatură, notarul care a solicitat postul va vedea despre cine anume este vorba ca stagiar. Din punctul acestea de vedere s-a elucidat problema stagiaturii prin ”cunoștințe”. Este un examen foarte serios la intrarea în stagiatură și tu ca notar îndrumător niciodată nu ai de unde să știi cine va fi stagiarul tău. După acel examen de stagiatură urmează Institutul și după cei doi ani este acel examen de definitivat în urma căruia, sigur că da, poți lucra într-un birou notarial individual sau în asociere cu alți notari.

De ce sunt așa puține locuri la examen?

Aici sunt tot felul de teorii. Unii zic că, dat fiind faptul că, suntem de fapt o ”struțo-cămilă”, adică reprezentăm autoritatea Statului în ceea ce facem, pe de-o parte, și pe de altă parte e văzută ca o profesie liberală, pentru faptul că nu suntem angajații nimănui și toată activitatea este coordonată strict de titularul biroului, de notar, se fac tot felul de statistici vizavi de numărul de tranzacții, de numărul populației și din punctul acesta de vedere s-ar motiva un număr mai mic sau mai mare pe o anumită circumscripție.

De ce există diferențe de tarife de la un notar la altul pentru aceleași servicii?

”Tarifele sunt minimale. Aici e foarte important să se facă diferențierea dintre două situații: există soluții date de către profesioniști ai dreptului, și aici nu numai de notari e vorba, care unele pot fi mai bune sau mai proaste pentru aceeași problemă. De exemplu: dacă te confrunți cu o situație de donație, uzufruct, întreținere și ipotecă și știi să-i dai soluția, atunci, bineînțeles, onorariul e mai mare. Dacă dimpotrivă știi să faci doar vânzări-cumpărări, atunci e mai mic.

Ca studenți de anul III, ar trebui să facem practică de pe acum la un birou notarial, dacă dorim să ajungem notari?

Este bine să faceți pentru că la examen există o parte practică. Sunt si la noi spre exemplu, noi suntem 8 notari asociați în cadrul societății civile, aproape în fiecare an am primit practicanți. Este un lucru foarte important ca din primii ani de facultate să știi ce vrei. E o muncă de birou până la urmă, nu e o chestie foarte dinamică, de obicei sunt potrivite domnișoarele, pentru că preferă să stea la birou.

Care sunt criteriile pentru a lua un student în practică?

Activitatea solicită foarte mult atenția, în sensul că actele pe care le instrumentezi sunt de fapt niște bombe cu efect întârziat. În cazul în care greșești, nu mai vorbesc de intenție, și arhivezi actul, posibil să te trezești peste doi sau cinci ani că solicitanții respectivului act au între ei o problemă și te implică și pe tine ca notar, exploatând o greșeală de-a ta pentru a desființa respectivul act, cu toate consecințele ce decurg de acolo: civile, penale, de răspundere materială, de răspundere de malpraxis.

E o chestiune care dintr-un anumit punct de vedere este o extraordinar de mare răspundere și atunci sigur că suntem foarte atenți atunci când luăm în practică pe acei tineri care nu greșesc. Îi punem să redacteze două, trei înscrisuri cu conținut juridic, o declarație, o procură, un contract de vânzare ș.a.m.d. și vedem cât de mult greșesc. Și vorbim în primul rând de limba română, nu vorbim de cunoștințele juridice, ca să fim bine înțeleși!

Spre exemplu, eu am căutat anul trecut secretară. Eh, vreau să spun că după aproape 4 luni de zile am găsit primul om potrivit care nici măcar nu are studii juridice. Deci chestiunea e simplă: nu trebuie privită ca și un ”bau bau”; mergi pur și simplu cu CV-ul, sunt ăsta, doresc să fac practică.

Comments

comentarii