fbpx

Motivare condamnare pentru ultaj judiciar împotriva unui avocat din Baroul Cluj

Femeia care a agresat un avocat din Baroul Cluj, pe holurile Curții de Apel Cluj a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare, fiind obligată să îi plătească și suma de 5000 de euro cu titlu de daune morale avocatului agresat.

,,Prin Rechizitoriul nr. 2576/P/2016 din data de 04.07.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2016, sub nr. (…), s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei RUS IOANA VERONICA, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. 1 și 4 C.pen. raportat la art. 193 alin. 1 C .pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în data de 26 ianuarie 2016, în intervalul orar 11:30-12:00, după ce a participat la o ședință de judecată la Curtea de apel Cluj, în sala 146, în dosarul civil nr. (…), inculpata RUS IOANA VERONICA, fiind nemulțumită de pledoaria susșinută de persoana vătămată CHIOREAN LAURA ELENA, în calitate de avocat al pârâtelor apelante T.M.A. și P.C., i-a adresat acesteia amenințări cu moartea, injurii și a exercitat asupra persoanei vătămate acte de violență cauzatoare de suferințe fizice, respectiv a prins-o cu mâna de haine și a împins-o în perete.

(…)

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând daune morale.

 

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 26 ianuarie 2016, persoana vătămată CHIOREAN LAURA ELENA, a participat, în calitate de avocat al clientei sale, numita T.M.A., care avea în dosar calitatea de apelantă-pârâtă, la judecarea cauzei civile ce face obiectul dosarului nr. (…), în fața Curții de Apel Cluj, în sala 146 a acestei instanțe de judecată. Participantă în aceeași cauză, în calitate de intimată-reclamantă, era(…), al cărui asociat unic era martorul M.M., care s-a prezentat personal în fața instanței la termenul din 26.01.2016, fiind însoțit de inculpata RUS IOANA VERONICA, cei doi având, la acel moment, o relație de concubinaj, aspecte ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, fiind confirmate și de către inculpată.

Astfel cum rezultă din declarațiile inculpatei și a martorului M.M.M.(f. 38-40 și 102-104 dosar instanță), inculpata obișnuia să îl însoțească pe martorul M.M.M. la termenele de judecată data fiind relația dintre cei doi, dar și datorită faptului că martorul, reprezentant al societății reclamantă-intimată, nu înțelegea limba română iar inculpata îi traducea discuțiile din sala de judecată.

Între inculpată și persoana vătămată exista o relație tensionată, pornind de la un episod consumat la un termen de judecată în fața Inaltei Curți de Casație și Justiție, unde, între acestea, a avut loc un schimb de replici, instanța de judecată, la solicitarea persoanei vătămate, în calitate de avocat al uneia dintre părți, interzicându-i inculpatei să mai vorbească în sala de judecată, având în vedere că aceasta nu avea nicio calitate în acel dosar, aspecte ce rezultă din declarațiile inculpatei (f. 43-46 dosar urmărire penală) și ale persoanei vătămate (f. 10-12 dosar dosar urmărire penală).

Ulterior, au urmat o serie de articole denigratoare în presă, la adresa persoanei vătămate, scrise de inculpată, aspect susținut de persoana vătămată, confirmat explicit și de către martorul propus de inculpată, respectiv M.M.M. (f. 102-104 dosar instanță).

La termenul de judecată din data de 26.01.2016, desfășurat la Curtea de Apel Cluj, în sala 146, persoana vătămată, în calitate de avocat al apelantei-pârâte T., în timpul audierii unui martor, a solicitat instanței de judecată lămurirea de către martor a unui aspect privind cauza, formulând o întrebare care o viza pe inculpată, respectiv se tindea la identificarea acesteia ca fiind persoana care a angajat martorul în scopul efectuării lucrărilor la ansamblul rezidențial care făcea obiectul litigiului (aspecte susținute de către persoana vătămată prin declarația dată în fața instanței, inculpata și martorul M. neauzind ce a spus persoana vătămată atunci când a arătat spr e ei). În acest sens, la formularea întrebării, persoana vătămată a indicat spre inculpata ce se afla în sala de judecată (f. 102 verso dosar instanță), împrejurare care potrivit susținerilor inculpatei, i-a creat acesteia o stare de nervozitate. Martorul M.M. a confirmat de asemenea faptul că inculpata s-a enervat atunci când persoana vătămată a arătat spre ea în sala de judecată. După acest episod, ședința de judecată a continuat și s-a încheiat fără incidente, astfel cum rezultă din declarațiile persoanei vătămate și a martorului C.H.(f. 76-77 dosar instanță).

După terminarea sedinței de judecată, persoana vătămată a ieșit din sala de judecată, vorbind la telefon, moment în care inculpata a ieșit în grabă la scurt timp după aceasta, în stare de agitație, urmând-o pe persoana vătămată, iar atunci când a ajuns-o din urmă, la câteva secunde de la ieșirea din sala de judecată, a prins-o de braț, a întors-o ținând-o în continuare strâns de braț, a prins-o în zona gâtului de fularul robei de avocat și de robă și a împins-o în spate în geamul și în peretele holului instanței. Aceste aspecte rezultă în principal din înregistrarea video aflată la dosarul cauzei, camerele de supraveghere de pe holul instanței surprinzând întocmai incidentul (f. 54 dosar urmărire penală). Vizionând aceste imagini se observă cum, imediat după ieșirea persoanei vătămate din sala de judecată, inculpata se îndreaptă către aceasta, o prinde cu mâna dreaptă și o trage pe persoana vătămată cu față către inculpată, după care o împinge cu mâna dreaptă în perete, în tot acest interval de timp observându-se mai multe gesturi amenințătoare ale inculpatei îndreptate către persoana vătămată. Din înregistrările video, coroborate și cu declarația persoanei vătămate și cu declarația martorului O.P.C.T. (prieten al persoanei vătămate care a observat starea persoanei vătămate ulterioară faptei) instanța reține că agresiunile comise de către inculpată asupra persoanei vătămate au fost apte să îi producă acesteia suferințe fizice, fiind astfel îndeplinită condiția elementului material al infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 C .pen. prin raportare la care s-a reținut comiterea infracțiunii de ultraj judiciar de către inculpata Rus.

În aceeași împrejurare, inculpata a amenințat-o pe persoana vătămată spunându-i că o aruncă pe geam și că omoară dacă mai și dacă îi mai rostește numele în sala de judecată . Totodată, cu aceeași ocazie, inculpata i-a adresat injurii persoanei vătămate. Atât acțiunea de lovire cât și amenințările adresate persoanei vătămate de către inculpată au fost percepute în mod direct de către martorii C.H. și M.V., aceștia fiind martori oculari (primul fiind coleg avocat al persoanei vătămate care participase împreună cu aceasta la aceeași cauză civilă, iar cel de-al doilea fiind client al persoanei vătămate) și confirmând cele reținute anterior (f. 47 și 76-77 dosar instanță, f. 14-16 și 17-19 dosar de urmărire penală). Acțiunile de amenințare nu sunt relevante din perspectiva acuzației aduse inculpatei prin actul de sesizare a instanței, în sensul obiectului judecății din prezenta cauză, față de argumentele ce se vor expune cu ocazia analizării cererii persoanei vătămate de schimbare a încadrării juridice a faptei. Cuvintele proferate însă persoanei vătămate de către inculpată apar relevante soluționării prezentei cauze din perspectiva condiției impuse pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de ultraj judiciar, respectiv cea care este comisă asupra avocatului să fie săvârșită în legătură cu exercitarea profesiei. Or amenințările adresate de inculpată persoanei vătămate cu ocazia lovirii acesteia imediat după ieșirea din sala de judecată, imediat după ce a luat sfârșit cauza în care persoana vătămată avea calitatea de avocat al unei părți, coroborate și cu declarațiile martorului M.M. (care a confirmat faptul că inculpata obișnuia să îl însoțească la termenele de judecată și să îi traducă ceea ce se întâmpla în sala de judecată) și cu cea a martorului M.C.E. (martor propus de inculpată în faza judecății, care a declarat că inculpata știa că persoana vătămată este avocat), conduc la concluzia că agresiunile comise de inculpată asupra persoanei vătămate au fost săvârșite în legătură cu exercitarea profesiei de avocat, calitate pe care inculpata cunoștea că o are și o exercită persoana vătămată în dosarul civil în care era parte firma administrată de fostul concubin al inculpatei, martorul M., pe care inculpata îl însoțea la termenele de judecată, agresiunile fiind comise mai exact în legătură cu prestația persoanei vătămate în calitate de avocat din acel dosar.

În ceea ce privește susținerile inculpatei în sensul că nu ar fi agresat-o fizic pe persoana vătămată, ci doar a prins-o cu o singură mână de un fular pe care il avea la gât (f. 45 verso dosar urmărire penală) sau că doar a atins-o (f. 39 dosar instanță), toate acestea sunt infirmate atât de cei doi martori oculari (M.V. și C.H.), cât și de imaginile video surprinse de camerele de supraveghere amplasate pe holul Curții de Apel Cluj. Se reține astfel că actele exercitate de inculpată nu sunt simple atingeri, ci sunt acte de agresiune fizică, persoana vătămată fiind, practic, împinsă în peretele holului instanței, ceea ce nu se poate întâmpla urmare doar a unei atingeri.

Imediat după actele de agresiune, în ajutorul persoanei vătămate au intervenit martorii M.V. și C.H., cei doi împiedicând continuare a incidentului.

Conform declarației martorilor oculari M.V. și C.H., în urma incidentului, persoana vătămată era vizibil tulburată, speriată și tremura spunând că nu se simte bine. Conform declarației persoanei vătămate, aceasta a arătat că în urma acțiunii agresive s-a lovit cu capul de geam, dar nu a fost necesar să apeleze la servicii medicale, nu a solicitat examinarea medico-legală și nici eliberarea unui certificat constatator.

Apărarea inculpatei a vizat în primul rând starea de tulburare în care s-ar fi aflat aceasta din motive personale precum și faptul că actele de agresiune nu ar fi avut legătură cu exercitarea profesiei de avocat de către inculpată. A invocat astfel inculpata faptul că nu a perceput ca persoana vătămată să fi fost îmbrăcată în robă în afara sălii de judecată, precizând că nu a observat în sala de judecată dacă persoana vătămată a purtat sau nu roba de avocat în sala de judecată deoarece nu știe dacă trebuie sau nu purtată roba, precum și că în afara sălii a perceput că persoana vătămată purta un fular alb mare, pompos și nu o cravată ca cea de pe roba de avocat. De asemenea a mai menționat că nu a perceput-o drept avocat pe persoana vătămată ci a dorit să o intimideze ca femeie, deoarece era supărată și nervoasă pe ea ca femeie, fiind arătată cu degetul în sala de judecată și fiindu-i rostit numele de persoana vătămată.

Instanța consideră că nu pot fi primite aceste apărări ale inculpatei. Este evident că inculpata poate invoca orice aspect ce ține de modul în care procesează informațiile cu care se confruntă în  viața de zi cu zi, din moment ce nu pot exista probe directe care să redea aprecierile interne ale inculpatei. Totuși, pentru a înlătura o situație de fapt ce reiese din probe care descriu modalitatea obiectivă de desfășurare a incidentului (probe care dovedesc inclusiv orientarea subiectivă a inculpatei) este necesar mai mult decât simpla declarație a inculpatei care indică faptul că a perceput fapta într-un mod care o conturează ca nefiind o faptă penală.

În primul rând, inclusiv din înregistrarea video aflată la dosarul cauzei se observă că persoana vătămată a ieșit din sala de judecată purtând roba de avocat (toate robele de avocat având aceleași caracteristici, astfel că afirmația inculpatei din fața instanței conform căreia fularul robei avocatului care a reprezentat-o în prezenta cauză arată ca o cravată și nu ca eșarfa pompoasă pe care o purta persoana vătămată apare ca vădit nesinceră), inculpata cunoscând cum arată o robă de avocat din moment ce a însoțit pe martorul M.M. la mai multe termene de judecată și i-a tradus acestuia ceea ce se întâmpla (ceea ce implică și atenție din partea inculpatei la calitatea părților și ceea ce invocă). Martorul M.C., propus chiar de inculpată, a declarat de asemenea că inculpata știa că persoana vătămată are calitatea de avocat, iar obligativitatea purtării robei de avocat în sala de judecată nu are relevanță raportat la faptul că persoana vătămată a purtat efectiv roba la termenul din 26.01.2016. Apărarea inculpatei cu privire la faptul că înainte de a ieși din sala de judecată a cerut un pahar de apă însă nu a apucat să își revină nu este susținută de nici un alt mijloc de probă. Practic această apărare probabil a urmărit a indica trecerea unei perioade de timp între momentul ieșirii din sala de judecată a persoanei vătămate și momentul ieșirii inculpatei însă înregistrarea video a incidentului este cât se poate de elocventă și arată faptul că la câteva secunde după ce iese persoana vătămată din sala de judecată, purtând roba de avocat, iese și inculpata în stare de agitație și grăbită, repezindu-se la persoana vătămată (neexistând nici un motiv pentru care inculpata să își fi putut imagina că persoana vătămată și-a schimbat hainele) .

În al doilea rând faptul că persoana vătămată a purtat sau nu roba de avocat la momentul lovirii ei de către inculpată este irelevant raportat la cuvintele adresate persoanei vătămate care indică faptul că inculpata a exercitat actele de agresiune din cauza nemulțumirii cu privire la prestația persoanei vătămate din dosarul civil mai sus menționat.

Cu privire la starea de tulburare în care s-ar fi aflat inculpata la momentul comiterii faptei din motive personale instanța reține că din coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă o stare de provocare în care să se fi aflat inculpata la momentul faptei. Cu privire la o anumită stare de tulburare psihică provocată inculpatei de participarea la termenele din acel proces civil și de problemele personale (moartea bunicii și a tatălui) instanța reține că o asemenea stare nu a fost dovedită, martorul M.M. (a cărui declarație dată în fața instanței nu a relevat vreo dușmănie și subiectivism în acuzarea inculpatei datorate faptului că relația dintre cei doi a luat sfârșit) arătând că starea de tulburare i-a fost provocată inculpatei doar la acel termen de judecată și nu cunoaște să fi luat inculpata tratament pentru somn și depresie. Este evident că moartea unor membri ai familiei provoacă oricărei persoane o stare de tulburare, însă de la o asemenea stare la atacarea fizică a unui avocat pentru prestația avută într-un dosar în care inculpata avea un interes personal (chiar și dacă doar din simpla relație de concubinaj cu martorul M. și prin prisma susținerii morale a acestuia) este un drum lung, acțiunile violente ale inculpatei neputând să îi fie justificate prin pierderea unor membri ai familiei. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât din lecturarea articolelor redactate de inculpată la adresa persoanei vătămate (aspect ce reiese inclusiv din declarația martorului M.) se observă că atitudinea agresivă a inculpatei față de persoana vătămată era prezentă de mai mult timp.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de persoana vătămată la termenul de judecată din data de 18.01.2019, instanța apreciază că este neîntemeiată, urmând  a o respinge ca atare, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare. Instanța constată astfel că inculpata a săvârșit în cad rul comiterii infracțiunii de ultraj judiciar atât acțiuni de amenințare, cât și acțiuni de lovire a persoanei vătămate, însă în aceleași împrejurări de timp si loc, urmărind aceeași finalitate (agresarea persoanei vătămate), având aceeași rezoluție infracțională, actele (atât cele de amenințare cât și cele de lovire) fiind îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, astfel că în această situație, ne aflăm în ipoteza unei unități legale de infracțiune, în forma unității naturale colective. Unitatea naturală colectivă, ca formă a unității legale de infracțiune presupune existența mai multor acte de executare, comise de același inculpat, în aceleași împrejurări de timp și spațiu în cadrul unui proces executional unic, în baza unei rezoluții infracționale unice, îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, actele de executare fiind necesar a întruni elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni. În prezenta cauză, actele de amenințare și actele de violența au fost exercitate, astfel cum s-a reținut mai sus, de inculpata R.I.-V. în aceleași împrejurări de timp și spațiu, fără alte întreruperi decât cele care pe care le implică în mod firesc săvârșirea faptei, respectiv în data de 26 ianuarie 2016 pe holul Curții de Apel Cluj, ocazie cu care a exercitat atât acte de amenințare cât și acte de violență,  acțiunile astfel săvârșite fiind îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, respectiv împotriva persoanei vătămate Chiorean Laura Elena. Se reține existența unei rezoluții infracționale unice, inculpata, prin acțiunile sale, urmărind agresarea persoanei vătămate, folosindu-se în acest sens atât de acte de amenințare cât si de acte de agresiune fizică, neexistând o dublă rezoluție infracțională, respectiv una pentru acțiunile de amenințare, respectiv una pentru lovire. Întrunind elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni (infracțiunea de ultraj judiciar în modalități alternative) și fiind întrunite condițiile unității natural de infracțiune, instanța apreciază că acțiunea inculpatei de amenințare a persoanei vătămate sunt absorbite în varianta agravată a infracțiunii, respectiv în varianta ultrajului judiciar săvârșit prin lovire, fapta astfel săvârșită întrunind elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de ultraj judiciar prevăzută de art. 279 alin. 1 și 4 C .pen. rap. la art. 193 alin. 1 C .pen. Pentru aceste argumente cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de persoana vătămată va fi respinsă.

În drept , fapta inculpatei RUS IOANA VERONICA constând în aceea că la data de 26 ianuarie 2016, pe holul Curții de Apel Cluj, a amenințat-o cu moartea și a exercitat acte de violență cauzatoare de suferințe fizice asupra persoanei vătămate Chiorean Laura Elena, respectiv a prins-o cu mâna de haine și a împins-o în perete, persoană vătămată care, la momentul comiterii faptei avea calitatea de avocat în cadrul Baroului, acțiunile fiind comise în legătura cu exercitarea profesiei de avocat de către persoana vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj judiciar, faptă prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. 1 și 4 C .pen. raportat la art. 193 alin. 1 C .pen.

În ceea ce privește subiectul pasiv al infracțiunii de ultraj judicia r, acesta este circumstanțiat, fiind necesar ca acesta să aibă calitatea de judecător, procuror sau avocat. În cauză, această condiție este îndeplinită, persoana vătămată Chiorean Laura Elena  – subiect pasiv al infracțiunii – având calitatea de avocat, aspect necontestat în cauză.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de ultraj judiciar, acesta a fost realizat prin acțiunile inculpatei de amenințare cu moartea a persoanei vătămate, respectiv de exercitare, asupra persoanei vătămate, de acte cauzatoare de suferințe fizice, în concret, prin acțiunile de prindere a persoanei vătămate cu mâna de haine și împingerea acesteia în peretele holului Curții de Apel Cluj.

În ceea ce privește condiția specială atașată elementului material al infracțiuni de ultraj judiciar, respectiv ca acțiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective să a infracțiunii de ultraj judiciar șă fie săvârșit în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu ale subiectului pasiv al infracțiunii, aceasta este, de asemenea, îndeplinită, inculpata săvârșind fapta, astfel cum s-a reținut mai sus, deranjată fiind de modul în care persoana vătămată a înțeles să își exercite profesia de avocat și să-și reprezinte clienții în dosarul nr. (…), în fața Curții de Apel Cluj.

Urmarea imediată constă, în principal, în crearea unei stări de pericol pentru înfăptuirea justiției, dat fiind că avocatul este unul dintre participanți la înfăptuirea actului de justiție și, în subsidiar, în crearea de suferințe fizice victimei, respectiv persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material al infracțiunii și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei, respectiv din probele administrate.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpata a săvârșit fapta cu intenție, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., respectiv intenție directă, întrucât din modalitatea în care a fost săvârșită fapta rezultă că inculpata a avut reprezentarea faptelor sale, prevăzând rezultatul acestora, a cărui producere a urmărit-o, urmărind astfel afectarea modului în care se înfăptuiește justiția prin agresarea persoanei vătămate.

Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că infracțiunea dedusă judecății există, că a fost săvârșite de inculpata R.I.-V., instanța va dispune condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

La individualizarea sancțiunii ce urmează a fi aplicată inculpatei, instanța va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C .pen. Prin raportare la prevederile art. 74 alin. 1 C .pen., în concret, pentru evaluarea gravității infracțiunii săvârșite și a periculozității infractorului, instanța va avea în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Cu privire la circumstanțele reale ale infracțiunii, instanța reține că inculpata a comis fapta în cursul zilei, într-un loc public, respectiv în incinta palatului de justiție din Cluj-Napoca, împotriva unui participant la înfăptuirea actului de justiție, atât solemnitatea și însemnătatea locației, cât și prestigiul și ceea ce reprezintă profesia persoanei vătămate nu au împiedicat-o pe inculpată să comită fapta.

De asemenea, instanța reține că, în abstract, fapta prezintă o gravitate relativ ridicată dată fiind profesia persoanei vătămate și rolul acestei profesii în societate. În ceea ce privește gravitatea în concret a faptei, instanța reține că persoana vătămată nu a necesitat îngrijiri medicale, din această perspectivă graviatea faptei fiind una relativ redusă. Trebuie însă reținut și faptul că infracțiunea a fost comisă pe holul instanței de judecată, la o oră la care acest loc este populat de justițiabili, cu atât mai mult cu cât tocmai se terminase ședința de judecată la care participaseră și inculpata și persoana vătămată, persoana vătămată fiind îmbrăcată în roba de avocat. Aceste aspecte agravează fapta comisă de inculpată din perspectiva valorilor sociale ocrotite de norma de incriminare ce privesc respectul datorat avocaților, ce exercită o activitate prin care se realizează actul de justiție, orice nemulțumire legată de activitatea lor fiind necesar a fi exprimată pe căi legale. Acțiunile inculpatei, comise în circumstanțele anterior arătate, de față inclusiv cu un client al persoanei vătămate, în mod cert au afectat imaginea acesteia și respectul datorat în mod abstract chiar profesiei de avocat.

În ceea ce privește persoana inculpatei, aceasta este în vârstă de 38 de ani, din declarația acesteia rezultă că este scriitor și blogger (f. 43 verso dosar urmărire penală), este necăsătorită, are un copil minor în întreținere (f. 34 dosar instanță) și nu este cunoscută cu antecedente penale. Inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea în care aceasta a fost reținută în sarcina sa, însă și-a manifestat regretul pentru incidentul provocat.

În consecință, raportat la aspectele învederate în precedent, instanța apreciază că regretul manifestat în mod formal de către inculpată în contextul apărărilor formulate în mod vădit nesincer (analizate mai sus) nu pot cântări în favoarea inculpatei în procesul de individualizare a sancțiunii ce se impune a fi aplicate inculpatei. Instanța consideră că dincolo de această neasumare a responsabilității pentru gravitatea faptei comise, circumstanțele reale ale ei au o greutate mai mare în prezenta cauză, raportat la detaliile expuse anterior (faptul că persoana vătămată purta robă, faptul că infracțiunea a fost comisă pe holul instanței de față cu alte persoane printre care și clienți ai persoanei vătămate), acestea indicând faptul că o pedeapsă cu amenda penală ar fi neproporțională cu gravitatea concretă a faptei (aplicarea unei asemenea pedepse ar putea conduce pe de altă parte la efectul opus în ceea ce privește sancționarea inculpatei față de situația personală a acesteia care nu apare a avea un loc de muncă aducător de venituri și are un copil în întreținere). Principalul aspect ce îi este favorabil situației inculpatei în prezentul dosar și care indică necesitatea clemenței din partea instanței este faptul că inculpata este la primul contact cu legea penală, aspect ce conduce la concluzia că deși instanța apreciază că este necesară supravegherea conduitei inculpatei pentru o anumită perioadă de timp, executarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție ar fi o sancțiune prea drastică prin raportare la ansamblul circumstanțial al cauzei. Față de cele expuse anterior, instanța consideră că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse orientată înspre minimul special prevăzut de lege, respectiv de 1 an închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei de către inculpată, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 alin. 1 C .pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, având în vedere că pedeapsa aplicată acestuia nu depășește 3 ani închisoare, inculpata nu a mai fost anterior condamnată și și-a exprimat consimțământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității. De asemenea, raportat la circumstanțele persoanle ale inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, existență unui copil minor în întreținere, rezultă existența unei posibilități reale de îndreptare, astfel că aplicarea pedepsei este suficientă chiar și fără executarea acesteia, fiind necesară însă supravegherea conduitei inculpatei pe durata termenului de supraveghere.

În consecință, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei R.I.-V. și va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 92 alin. 1 C .pen.”

Împotriva hotărârii au formulat apel atât avocatul cât și inculpata, Curtea de Apel Cluj admițând doar apelul inculpatei cu privire la locul în care se va presta munca în folosul comunității.

Comments

comentarii

Roxen va interpreta piesa „Amnesia” la Eurovision. Roxen spune că această piesă este una extrem de personală, dar se bucură că juriul a ales această piesă, pentru că are energia necesară.... Citește mai mult
Horoscop 5 martie 2021. Află ce zodie poate primi noi oferte de colaborare și cine trebuie să aibă mai multă grijă de sănătate.... Citește mai mult
Emil Boc este dezamăgit deoarece noul prefect de Cluj face parte din UDMR și nu PNL. Primarul este interesat ca noul prefect să respecte toate simbolurile naționale și spune că nu va accepta nici „cel mai mic derapaj”.... Citește mai mult

Lasă un răspuns