Patronul unei ferme din județul Alba, unde cinci minori au fost tratați ca sclavi, a fost condamnat definitiv la 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori. În motivarea Curții de Apel Alba Iulia se arată despre pedeapsă că ”este o expresie echilibrată a necesităților de constrângere și educare. Simultan, pedeapsa este umană, adică nu este excesivă față de necesitatea reeducării inculpatului și nu înjosește demnitatea celui condamnat, ci este stabilită în limitele prevăzute de lege, temeinică și proporțională, aptă a revizui comportamentul inculpatului.”
Potrivit CA Alba Iulia, ”din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea faptei penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Spătaru Ionuț.
Astfel, fapta inculpatului Spătaru Ionuț., constând în aceea că, în perioada anilor 2016-2017. la ferma de animale din sat Hopârta, nr. 1, jud. Alba, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și în aceleași condiții de timp și de loc, a recrutat, adăpostit și exploatat persoanele vătămate minore #### ####, ##### #####, ##### ######, ##### #### ##### și ##### #####, având vârste cuprinse între 11-14 ani, profitând de starea lor de vulnerabilitate, supunându-i la executarea unor munci deosebit de grele, ce depășeau capacitatea lor fizică, insuflându-le sentimente de teamă și anxietate, prin comportamentul agresiv fizic și verbal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) Cod penal, cu referire la art. 182 lit. a) Cod penal și art. 210 alin. (1) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin (1) Cod penal.
Fiind dovedită existența faptei penale, precum și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpatul ####### #####, Curtea constată că Tribunalul Alba a aplicat, în mod legal și temeinic, prin sentința penală apelată pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului. Ca atare, Curtea își va însuși, sub aspectul laturii penale, soluția pronunțată de judecătorului fondului, precum și considerentele care fundamentează hotărârea judecătorească, urmând să dezvolte analiza în cauza dedusă judecății raportat la motivele din apelurile exercitate de către inculpat și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Alba”
(…)
Curtea constată că, în concret, inculpatul Spătaru Ionuț, administrator la SC #### ######## ####### SRL, a recrutat și transportat, în cursului anilor 2016-2017, cinci persoane minore, profitând de vârsta lor fragedă cuprinsă între 11-14 ani și condițiile precare în care acestea își duceau existența în …, jud. Bihor, în vederea exploatării la ferma de animale din sat. Hopârta, jud. Alba. În cadrul fermei cu 100-160 de bovine, persoanele minore au fost supuse la executarea unor munci deosebit de grele, neadecvate vârstei, până cel mai târziu în anul 2019, pentru care primeau sume modice, cuprinse între 200-300 lei pe lună, bani pe care inculpatul îi remitea fie minorilor, fie părinților acestora, ori nu îi remitea deloc, considerând că le oferă persoanelor vătămate hrană, cazare și telefoane mobile în contul acestor sume.
(….)
Din declarația martorei Silagy #### reiese că începând cu vârsta de 17 ani a lucrat la ferma inculpatului aproximativ un an, iar împreună cu acesta lucrau și persoanele vătămate #### ####, ##### ####, ##### ######, ##### ##### și ##### ####. În acestea perioadă, martorul a declarat că „dacă nu lucram cum voia, inculpatul striga la mine. De bătut nu m-a bătut.”, precum și faptul că programul acestora începea la ora 8 dimineață. În privința intensității muncii, a declarat că „era când erau foarte grele roabele cu care căram și a fost când erau ușoare”, fiind 150-160 de vaci și tauri. Referitor la comportamentul inculpatului, a declarat următoarele: „Eu am văzut pe inculpat când a bătut pe #### #### că a vrut să plece de la fermă precum și pe ##### ##### că a vrut să plece de la fermă. Eu când mă refer că i-a bătut inculpatul am avut în vedere că acesta îi lovea cu pumnii și picioarele. Eu am văzut că inculpatul a lovit în mai multe rânduri copiii. (…) era șef și #### ########## zis Bebică dar nu așa șef ca inculpatul. Bebică ne-a lovit odată pe mine și pe trei copii pentru că am vrut să fugim de la fermă și de aceea mai bine ascultam de inculpatul #######. Pe noi la fermă ne-a angajat inculpatul, nu Bebică.”
Din declarația martorului ### ####### reiese că la sfârșitul verii-început de toamnă 2017, a fost contactat pe telefon de persoana vătămată ##### ##### care i-a transmis că dorește să revină la ferma acestuia, întrucât nu vrea să mai rămână la ferma de vaci din #### #######. În acest sens, cele două persoane au stabilit un loc de întâlnire. Referitor la comportamentul inculpatului, a declarat următoarele: „Față de mine, #### nu a avut un comportament violent și nici nu m-a amenințat, doar la început mi-a vorbit puțin răstit. Față de #####, așa cum am precizat mai sus, când eu am ajuns la locul respectiv, numitul #### îl căuta cu mașina pe #####, întrucât acesta fugise de la ferma sa. După ce aceștia s-au întâlnit prima dată, doar s-au înjurat și amenințat reciproc, iar după ce #### a plecat înapoi la ferma sa și, constatând că Joldică fugise de la fermă, a revenit în locul respectiv, unde deja ajunsese și Joldică, iar în acel moment s-au încăierat toți 3, încercând să se lovească cu palmele și pumnii unul pe celălalt și s-au tăvălit pe jos.”
Din declarația martorului ###### ###### rezultă că nu l-a văzut pe inculpat să îi lovească pe minori, însă „urât și murdar vorbește cu ei”. De asemenea, mai reiese că inculpatul îi plătea pe minori, dar nu și certitudinea că suma de 600 de lei ajungea la aceștia.
Din declarația martorei ###### ##### rezultă că inculpatul ####### ##### este „patronu pentru că altcineva nu intră în fermă”.
În cuprinsul declarației martorei ##### #### se arată că programul minorilor la fermă era „Zi-lumină. Una una. De multe ori era și noaptea, iar ei erau cu vacile, ploua și vai de ei.”
În cuprinsul declarației martorului ###### ###### ######## se arată că nu cunoaște programul de activitate al persoanelor minore la fermă, „dar știu clar că începeau de dimineața și se încheia când terminau cu animalele”. Referitor la condițiile de muncă, martorul a declarat că sunt „Grele. La o fermă de animale este oricum greu și pentru un adult.”
Totodată, din declarațiile persoanelor vătămate rezultă că inculpatul i-a supus abuzului fizic, psihologic (emoțional) și prin neglijență, aspect care reiese și din expertiza psihologică.
Curtea, în ceea ce privește declarațiile martorilor #### Geza și Sos ######, audiați în mod nemijlocit, constată ca acestea sunt nesincere, fiind pro causa. Pe de o parte, din declarația primului martor, reiese că inculpatul nu a adresat injurii persoanelor minore, nici nu i-a lovit, precum și faptul că niciun minor nu a fugit de la fermă. Cu toate că, din coroborarea declarațiilor persoanelor vătămate, procesele-verbale de interceptare și declarațiile martorilor amintiți mai sus, rezultă contrariul. Pe de altă parte, din declarația celui de-al doilea martor, reiese că „nu exista un program fix la fermă și nici nu eram forțați să respectăm un program”, deși ulterior declară „programul de muncă al copiilor era următorul: de la 8:30-9:00 până la 11:30, apoi aveau pauză până la ora 16:30, când reluau munca până pe la ora 20:00”.
La partea de individualizare a pedepsei, magistrații Curții de Apel Alba Iulia au notat:
”În ceea ce privește fapta săvârșită de inculpat, Curtea reține că gravitatea faptei săvârșite este relativ medie, raportat la: sfera persoanelor minore din rândul cărora inculpatul recruta, anume persoane aflate în condiții precare; numărul minorilor exploatați, 5 persoane vătămate, cu vârste cuprinse între 11-14 ani; perioada de timp în care a supus minorii la munci grele, la diferite intervale de timp; condițiile în care i-a adăpostit și hrănit, mai precis în incinta fermei, într-o cameră improvizată, fără toaletă sau dușuri, iar alimentația consta, de regulă, în pateu și salam; programul de muncă, de dimineață până seara, cu o pauză între orele 12:00-16:00; munca efectuată de către minori, în special transportul gunoiului cu roaba, hrănirea și adăparea a peste 100 de bovine; abuzul verbal și fizic exercitat asupra persoanelor vătămate; și scopul săvârșirii infracțiuni, pentru asigurarea unei forțe de muncă ieftină.
În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea reține că acesta prezintă o periculozitate relativ scăzută. În acest sens, evidențiază vârsta inculpatului, 43 ani, este divorțat, este administrator la SC #### ######## SRL, a absolvit 12 clase și, conform cazierului judiciar, nu are antecedente penale.
Totodată, trebuie menționat că inculpatul s-a prezentat pe parcursul procesului penal la termenele de judecată și a respectat obligațiile impuse prin controlul judiciar.
Îndeosebi, mai are în vedere referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune Argeș, din care rezultă că inculpatul Spătaru Ionuț., la rândul său, a fost lipsit de afectivitatea parentală, tatăl său fiind agresiv, cu comportament neadecvat față de cei cu care venea în contact, apelând la intimidare în dorința de a-și soluționa problemele în favoarea sa, carențe care în mod evident au influențat în mod negativ comportamentul inculpatului, după cum a subliniat și instanța de fond.
Referitor la susținerile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, conform cărora în cuprinsul referatului întocmit de Serviciul de Probațiune Argeș s-a reținut riscul ridicat al reluării activității infracționale, lipsa totală de empatie față de persoanele vătămate și împrejurarea că inculpatul neagă comiterea infracțiunilor de care este acuzat, neasumându-și consecințele faptelor sale, iar ca atare se impune majorarea duratei închisorii, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
În primul rând, dreptul la tăcere al inculpatului, care decurge din prezumția de nevinovăție, constituie o garanție procedurală implicită a dreptului la un proces echitabil și, prin urmare, organele judiciare nu pot obliga inculpatul să facă declarații și nici nu pot trage concluzii în defavoarea acestuia pentru că a refuzat să dea declarații. În schimb, în cazul recunoașterii învinuirii, conform prevederilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, instanța atenuează răspunderea penală, reducând cu o treime limitele de pedeapsă în cazul închisorii.
În al doilea rând, în vederea analizării riscului reluării activității infracționale, Curtea, neputând porni de la premisa ineficienței sancțiunii penale, trebuie să țină seamă și de faptul că, comportamentul inculpatului este susceptibil a fi schimbat atât pe durata executării pedepsei, cât și după executarea acesteia. Ca atare, Curtea apreciază că în timp se poate realiza prin sedimentare în conștiința inculpatului importanța respectării valorilor sociale ocrotite de lege.
În al treilea rând, după cum a reținut și Tribunalul Alba, din probele administrate rezultă că inculpatul Spătaru Ionuț poate fi empatic. În acest sens, Curtea are în vedere refuzul inculpatului de a aduce o nouă persoană la fermă, de care știa că șchiopăta, întrucât îi era „milă”, precum și faptul că, la ocazii speciale, oferea momente de relaxare minorilor (îi ducea la McDonald’s).
În fine mai punctăm un aspect relevant prin raportare la jurisprudența CEDO. Faptele s-au petrecut în principal în perioada anilor 2016-2017, astfel că timpul scurs de atunci şi până în prezent ridică probleme sub aspectul termenului rezonabil de soluționare a cauzei. Chiar dacă organele judiciare au acționat diligent și operativ, nu se poate face complet abstracție de perioada scursă de la data faptelor, aspect care ar trebui valorificat în favoarea inculpatului.
Astfel, având în vedere circumstanțele reale și persoanele ale inculpatului, Curtea constată că pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, orientată aproape de limita minimă specială, la care Tribunalul Alba l-a condamnat pe inculpatul Spătaru Ionuț pentru infracțiunea dedusă judecății, rezultat al operațiunii de individualizare judiciară, este o expresie echilibrată a necesităților de constrângere și educare. Simultan, pedeapsa este umană, adică nu este excesivă față de necesitatea reeducării inculpatului și nu înjosește demnitatea celui condamnat, ci este stabilită în limitele prevăzute de lege, temeinică și proporțională, aptă a revizui comportamentul inculpatului. ”