Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) a transmis că moartea judecătorului Aurelian Murgoci de la Curtea de Apel Bcuurești, la doar 38 de ani, ”trage un dureros semnal de alarmă pentru că el ajunsese la capătul puterilor din cauza suprasolicitării, spunând și repetând nu o dată că este copleșit de dosare”
“Asociația Magistraților din România (AMR) aduce un pios elogiu de suflet colegului nostru, domnul judecător Aurelian-Marian Murgoci-Luca, membru al consiliului director al AMR, având statut de vicepreședinte, cu regretul că a plecat fulgerator dintre noi un om cu noblețe de caracter, călăuzit de dorința de a face bine, atât în numele legii, cât și în viața de zi cu zi.
Foarte buna pregătire profesională, accentuată de inteligență, tenacitate și disponibilitate i-au permis să urce treptele carierei, de la absolvirea Institutului Național al Magistraturii la judecător și, apoi, președinte al Judecătoriei Sectorului 5 București, din anul 2021 fiind judecător la Curtea de Apel București.
Cu o largă capacitate intelectuală de cuprindere și cu o mare dorință de implicare în activități semnificative, nu numai pentru el, ci și pentru semeni, a fost colaborator al Scolii Naționale de Grefieri, începând cu anul 2019, în domeniile ‘Ecris civil’ și ‘procedură civilă’.
A fost recomandat cu caldură de colegi, pentru calitățile pe care nu înceta să le cultive, acceptând, în anul 2023, să candideze la funcția de membru în consiliul director al AMR – cu statut de vicepreședinte, dorind să sprijine demersurile concrete pentru independența justiției, statutul magistratului, practica unitară, deși era deja copleșit de volumul mare de muncă, de complexitatea și multitudinea lucrărilor, cum ne-a spus-o chiar atunci.
Era de netagaduit respectul lui pentru lege, echilibrul in gandire si in cuvant, dorinta de face lucrurile cat de bine posibil, grija pentru perfectionare, comunicarea binevoitoare.
Plecarea lui subita din aceasta lume, la 38 de ani de abia impliniti, ne-a lasat un gol si o tristete apasatoare.
Nu putem ignora faptul că plecarea lui Aurelian trage un dureros semnal de alarmă pentru că el ajunsese la capătul puterilor din cauza suprasolicitării, spunând și repetând nu o dată că este copleșit de dosare. Faptul că ceilalți colegi (încă) rezistă, nu diminuează cu nimic tragedia. Iar, pe de altă parte, nu suntem toți identici și nu răspundem toți la fel la factorii de stres cronici.
Suntem alaturi de familia indoliata si, neputand concepe ca Aurelian – Reli, cum ii spuneau prietenii si colegii – a ajuns la sfarsitul tuturor drumurilor, privim acest sfarsit ca pe un inceput si spunem:
Drum cu lumina, Reli!
Dumnezeu sa te odihneasca!”