Lectorul universitar Sergiu Golub, specializat pe dreptul insolvenței și drept comercial, a vorbit la conferința Cluj Tax Forum despre fiducia în România și compatibilitatea cu activitatea de avocat: ”Am clonat cel mai prost model francez”

Lectorul Sergiu Golub de la Facultatea de Drept UBB Cluj a fost provocat să-și spună părerea despre fiducie de către conferențiarul avocat Ciprian Păun de la Facultatea de Științe Economice. ”Am clonat cel mai prost model francez. Ei erau deja la al patrulea, noi l-am luat pe cel mai prost, al doilea. Cel mai prost model de fiducie. Nu are nicio legătură cu ”trust-ul” propriu-zis. Ceea ce le-a ratat legiuitorilor noștri: Avocații s-au opus mai mult de trei ani ca să fie desemnați ca potențiali fiduciari, exact din perspectiva problemelor de care povestim.

Odată, prima problemă majoră este secretul profesional, care incumbă și este fortificat și răsfortificat de legea de organizare a profesiei și a doua, hibertransparentizarea fiduciei, la noi cel puțin. E dusă la nivel maniacal, se publică pe pe toate gardurile, prin formă autentică, prin CF, prin arhivă, îi la femeia de serviciu a Tribunalului. Toți s-ar părea că trebuie să aibă fiducia ta. De altfel, exită un mic mare și foarte neplăcut conflict, când în temeiul fiduciei ești obligat ca fiduciar să raportezi măcar celor inteersați, dacă nu celoralați, care te vor chema la raport, mai devreme sau mai târziu.”, a spus Golub.

Acesta a vorbit apoi despre compatibilizarea cu activitatea propriu-zisă a avocaților: ”Sigur, unii spun că este o pudiponderie excesivă la ora actuală să mai vezi avocatura ca o activitate liberală. Unii spun că este un comerț ca multe altele. Iată că s-au împlinit 10 ani de când în Australia a fost listată public prima societate pe acțiuni de avocați. Capitalul s-a prescris în 20 de minute. Lumea a înțeles că este o activitate cât se poate de mercantilă și interesantă. Numai nu noi. La noi toți se cramponează de acest aspect ”nobiliar”, cu ghilimele de rigoare, al profesiei. Nu se amestecă cu plebea, facturile lor sunt nu știu cum și așa mai departe.

Dar lucrurile sunt mai simple. Legea de organizare le interzice activități lucrative directe. Pe vremuri era mai simplu să mă exprim, le spunea activități comerciale. Ori fiduciarul exact cu asta se ocupă. Apropo, avocatul și notarul e cel mai accesibil fiduciar, să nu ne imaginăm că un site sau cine mai apare o să vă încheie o fiducie. Ei, ce se întâmplă dacă avocatul nostru fiduciar îndeplinește activități calificate ca fiind ”comerciale”, cu ghilimelele de rigoare. Avem o problemă majoră.

Iar vizavi de chestiunea punctuală, acel pact de quota litis mi se pare de un anacronism crâncen. Ne ascundem după deget, dar din punct de vedere ca și client aș avea mai mare încredere în avocatul care investește în procesul meu și-apoi își ia partea, decât unul care facturează la kilogram, îmi ia cu copy-paste 40 de pagini, trei kg de CEDO, îmi ia banii, dar nu răspunde pentru nimic. De ce? Noi suntem profesie nobilă și nu admitem ”rechini” în interior. Din păcate pentru adepții acestei teorii a pactului quota litis dus la extrem, fiducia îi trimite la plimbare.  Onorariul sau remunerația fiduciarului nu are nicio limită, poate fi stabilită oricum, inclusiv ca și cotă procentuală din fondul fiduciar”

Definiția fiduciei din Codul Civil (Art. 773): ”Fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.”

Comments

comentarii