”Dreptul este viu ca oamenii si se dezvoltă într-o asemenea măsura încât niciun legiuitor din lume nu ar putea să tină pasul cu aceasta mișcare continuă”, a spus tânăra judecătoare Roxana Dan, la Workshop-ul ”Judecători și Justiție”, organizat de judecătorul și lectorul Andrea Chiș și conferențiarul Ion Copoeru de la Facultatea de Istorie și Filosofie.

Roxana Dan, judecător civilist la Judecătoria Târgu-Mureș și asistent universitar la Facultatea de Drept UBB Cluj, a vorbit la workshop-ul cu judecători și filosofi, organizat în sala Lucian Blaga de la Facultatea de Istorie și Filosogie, despre ”Rolul social al judecătorului: perspective naționale și europene”

”Mi-am propus să vă vorbesc astăzi despre rolul social al judecatorului, dar într-un context anume, respectiv despre posibilitatea de a interpreta legea în funcție de un context social sau altul. La nivel aparent s-ar putea ca acest rol să difere în funcţie de sistemul de drept în care judecătorul este integrat.

Dacă în tradiţia anglosaxona, judecătorul este cel care consacră drepturile si libertăţile fundamentale ale persoanelor în sistemele de drept romano-germanice are drept functie primordială aplicarea legii, fiind de esenţa acestui sistem de drept ca legiuitorul să reglementeze normele sociale iar judecătorul să aplice legea. In ciuda faptului că există o astfel de diferenta intre sistemele de drept cunoscute, judecatorului îi revine permanent în toate sistemele juridice sarcina de a stinge conflictul de a transa litigiul, legitimând prin poziţia sa soluţiile pronuntate

Desigur că în acest demers trebuie sa ii recunoaştem acestuia o functie de interpretare a normelor pe care este chemat sa le aplice. Indiferent că vorbim de norme stabilite prin Constitutie, legi, tratate, contractul partilor ii revine judecătorului sarcina de intepreta legea aplicabilă în vederea stingerii conflictului.

În dreptul român ca si în cel francez este o chestiune de principiu că judecatorului îi revine obligatia de a transa litigiul în concordanţa cu regulile de  drept care sunt aplicabile. În acest demers de interpretare a legii, se ridică întrebarea câtă putere de apreciere are acesta? In opinia mea, judecătorul are atâta libertate cât îşi asumă să aibă….

De foarte multe ori, legea este mult în spatele dreptului….si spun asta pentru că în opinia mea, dreptul este viu ca oamenii si se dezvoltă într-o asemenea măsura încât niciun legiuitor din lume nu ar putea să tină pasul cu aceasta mișcare continuă.

Intrebarea care se ridică este dacă avem nevoie oare de acest legiuitor hiperactiv? Raspunsul meu este nu, nu cred ca avem nevoie, ci avem nevoie de un judecator care sa isi inteleagă rolul si să fie format de o așa manieră încat activitatea lui sa fie percepută ca firească.

Revenind asupra marjei de apreciere a judecătorului in interpretarea legii, ne întrebăm daca judecatorul ar trebui sa se limiteze la metode de interpretare intrinseci sau are datoria evadeze dincolo de rigorile normei si sa confere o interpretare actuală normei juridice?

O mare parte a doctrinei  juridice mondiale îşi doreste ca judecatorului să îi revină misiunea secreta de transformare a societăţii fără ca aceasta să fie asumată în mod public de către celelalte puteri ale statului.

Asa s-a născut teoria  « le réalisme juridique américain », unde judecatorul avea posibilitatea datorită rolului său proeminent si privilegiat din societatea să aplice reglementarile în funcţie de conceptia sa personală asupra moralităţii, echităţii, oportunităţii sociale etc, aplicarea dreptului fiind tradusă ca « feel of the law ».

Ca răspuns la acest curent o altă parte a doctrinei a arătat ca aceasta concepţie poate conduce la ruperea echilibrului între puterile statului si la o aplicare neuniformă a regulilor de drept.

În ce mă priveşte consider că această teorie a fost interpretată într-un mod extrem la fel ca si contrateoriile produse pe această temă. Este important pentru judecător să cunoască incepând de unde se poate elibera de litera legii si ce poate considera ca fiind inadaptat contextului respectiv contextului social curent.”, a spus tânărul magistrat.

Pentru a convinge auditoriul cu privire la rolul social al judecătorului, Roxana Dan a vorbit și despre o problemă socială recentă, care a avut un impact serios asupra interpretării normelor de către judecătorul european si national: aprecierea subită a francului. Apoi, aceasta a arătat de ce este nevoie ca judecătorul să intepreteze legea în funcție de evoluția socială.

”Evoluția rapida a societății o resimţim cu toţii pe deplin în fiecare zi, iar în calitate de judecători ne vedem nevoiţi sa facem aplicarea unor legi care nu au fost aduse la zi de către legiuitor, apelând la diverse tehnici de interpretare, învăţate poate insuficient in facultate. Aceasta interpretare evolutivă există si o regăsim atat la judecătorul naţional cat si la judecătorul european fiind absolut necesară în vederea respectării drepturilor si libertăților fundamentale.

De exemplu, statele semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului nu si-ar fi închipuit niciodată atunci cand au adoptat art.10 din Conventie, respectiv în anii 50 că dreptul la libera exprimare isi poate regăsi aplicare si în mediul online, cu precădere pe retelele de socializare. Dar acest lucru nu a împiedicat Instanta suprema din Romania, precum si instanțele din Belgia respectiv din Franta să decidă în diverse cauze deduse judecăţii lor că profilul personal de pe reteaua facebook este un spațiu public si se supune rigorilor prevăzute de art.10 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Examinarea practicii judiciare recente ne conduce la ideea ca principiul realismului juridic recunoscut în dreptul american își găsește deseori aplicarea si în dreptul continental, fără ca acesta să fie recunoscut ca atare de către doctrina juridică, transformând astfel judecătorul într-un adevărat creator de drept.

În concluzie, consider că există o tendința timidă chiar si în dreptul continental de a-i legitima judecătorului posibilitatea de a interpreta legea în funcție de evoluția socială fără că aceasta să pericliteze principiul fragil al democraţiei, respectiv separația puterilor în stat.”, a conchis judecătoarea Roxana Dan.

Comments

comentarii