Interlop condamnat la 3 luni cu suspendare pentru hărțuirea soției unui polițist

Un interlop vestit din Brăila, zis Motanu, a fost condamnat definitiv la 3 luni închisoare cu suspendare pentru hărțuire, persoana vătămată fiind soția unui polițist. Instanța de apel a admis apelul parchetului și a schimbat sentința inițială, în care era stabilită amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, inculpatul are de plătit daune morale de 10.000 lei.

Soluția Curții de Apel Galați pe scurt: ”Condamnă pe inculpatul S.Ș. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de hărţuire, prevăzută de art. 208 al. 2 Cod penal (faptă din perioada decembrie 2018 – iunie 2019).

În baza dispoziţiilor art. 91, 92 Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului S.Ș, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.”

În declaraţia dată la urmărirea penală, persoana vătămată arătat că nu îl cunoaşte pe numitul , dar prin intermediul soţului său R.M., de pe adresa de Facebook a acestuia, a aflat că a postat public mesaje cu caracter denigrator la adresa poliţiştilor şi a soţului său în special. Întrucât acestea au crescut ca frecvenţă, şi în luna septembrie 2018 acestea se concentrau în mod direct asupra familiei sale, a formulat o plângerea la Poliţia Judeţeană şi urmare a acesteia a înţeles că numitul S.Ș a fost sancţionat contravenţional. Ulterior, acesta a contestat măsura şi începând cu luna decembrie 2018 a început să posteze pe pagina sa de Facebook mesaje directe care o priveau, legate de viaţa sa privată şi profesională. A postat adresa de domiciliu a familiei sale, faptul că face parte dintr-o organizaţie sindicală şi mai multe mesaje generale cu caracter jignitor şi ameninţător de natură să îi creeze o stare de temere privind siguranţa sa şi a membrilor familiei sale.

La data de 30.05.2019, persoana vătămată a fost reaudiată, ocazie cu care a declarat că majoritatea postărilor numitului S.Ș ataşate la dosar sunt realizate după luna octombrie 2018, când numitul S.Ș a fost sancţionat contravenţional în urma unei petiţii pe care a făcut-o şi a înaintat-o către Serviciul de Ordine Publică, aceasta fiind soluţionată de către comisarul şef P.S. (..)

La data de 19 ianuarie, ora 16:29, 20 ianuarie orele 20:33 şi 12:51, S.Ș i-a scris în privat prin intermediul aplicaţiei Messanger. Menţionează faptul că şi celelalte postări ataşate la dosar sunt realizate după octombrie 2018, dar din cauza faptului că le-a salvat imediat după ce acestea erau realizate de S.Ș pe postări este menţionat intervalul orar de la data postării, şi nu apare ora exactă. A menţionat faptul că S.Ș a început să îi menţioneze numele în postările sale după ce a fost sancţionat contravenţional, respectiv din luna octombrie 2018, deoarece acesta a solicitat prin instanţă copie după petiţia pe care persoana vătămată a înaintat-o către I.P.J. Brăila în care l-a reclamat pe S.Ș. că o jigneşte tot prin intermediul aplicaţiei Facebook. Persoana vătămată a primit o adresă din partea I.P.J. Brăila în luna octombrie 2018 cu privire la faptul că numitul S.Ș. a fost sancţionat contravenţional ca urmare a petiţiei sale, dar S.Ș. a continuat şi după luna octombrie 2018 să îi menţioneze numele în postările lui şi să o jignească în acestea. A precizat că S.Ș. i-a scris în privat prin intermediul aplicaţiei Messanger Facebook, la data de 07.03.2019, spunându-i „cf, te urmăresc pas cu pas”, la data de 25.04.2019, ora 23:24, la data de 18.05.2019, ora 09:27, trimiţându-i emoticoane şi adresându-i-se „cf iubita mea”, în data de 23.05.2019, ora 16:28, trimiţându-i un emoticon cu o inimă şi la data de 27.05.2019, ora 11:08. A declarat că prin postările şi prin mesajele private pe care i le adresează S.Ș., îi provoacă o stare de temere şi frică mai ales pentru că există posibilitatea ca ea sau copiii săi minori să se întâlnească cu acesta şi nu cunoaşte modul în care el poate să reacţioneze, existând posibilitatea ca acesta să fie violent în prisma postărilor pe care le face.

În faţa instanţei, persoana vătămată a precizat că inculpatul a început să posteze despre soţul său că este gay, astfel că a făcut o plângere la poliţie, ocazie cu care inculpatul a luat la cunoştinţă de domiciliul său. Astfel, a început să posteze adresa sa de domiciliu şi că ar presta servicii sexuale contra cost, fiind sunată de mai multe persoane în acest sens.”

Curtea de Apel Galați a admis apelul parchetului, reținând următoarele:

”Analizând sentinţa penală apelată prin prima motivelor de apel formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată, sub un prim aspect, că prin hotărârea primei instanţe s-a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi s-a dat faptelor comise de inculpat o corectă încadrare juridică, astfel încât solicitarea inculpatului S.Ș. de a fi achitat este considerată ca fiind nefondată.

Din această perspectivă, critica inculpatului cum că la dosar nu există un IP din care să reiasă că S.Ș_ este cel care a produs hărţuirea faţă de numita R.A.L şi că, practic, nu există dovada certă că el ar fi cel care a postat mesajele denigratoare pe reţeaua Facebook, este apreciată ca nefiind susţinută de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, din cuprinsul mesajelor depuse la dosar, rezultă elemente certe ce atestă că aceste mesaje nu puteau fi postate decât de inculpatul S.Ș., cel care a folosit conturile Facebook S__ S___ şi S___ S_____, în cuprinsul mesajelor fiind făcute referiri la date şi împrejurări pe care doar inculpatul le putea cunoaşte.

În acest sens, spre exemplu, în mesajul postat de pe contul S.S la 19 iunie 2019 (pagina 125 dosar urmărire penală) se menţionează T.M controlor la Braicar sa pus si el martor pentru colega R.A.L_ in dosarul meu penal 514/P/ 2019.Acesta este individul din poza care sa pus martor cautatil la Braicar ca e dispus sa se puna martor pentru orice si oriunde negociati cu el.

Ori, în condiţiile în care inculpatul a fost audiat ca suspect la data de 17.05.2019 în dosarul nr. 514/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila (care este chiar dosarul de urmărire din prezenta cauză), ocazie cu care a constatat că martorul T.M_ dăduse declaraţie în acelaşi dosar la data de 04.04.2019 este evident că postarea mai sus arătată a fost făcută de inculpat de pe contul său Facebook S .S

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din examinarea postării făcute de pe contul Facebook S_.S (pagina 134 dosar urmărire penală) – Am sa postez in continuare pe facebook despre despre abuzurile politiei si ale procurorilor care au devenit stapani acestei tari frumoase cu oameni buni si frumosi.

R:A.L sotia politistului R.M de la politia Mun Braila suparata fiind de faptul ca tot postez pe internet despre PSD SAU ABUZURILE POLITIEI SI ALE PROCURORILOR DAR SI DESPRE CAZURILE FETELOR UCISE DE GHEOGHE DINCA DE LA CARACAL DAR SI DESPRE SITUATIA DE LA BRAICAR BRAILA MI-A DEPUS PLANGERE PENALA LA POLITIE INVOCAND FAPTUL CA ACEASTA SE SIMTE HARTUITA DE TOT CE AM POSTAT SI POSTEZ AM MERS LA PROCUROR AM RECUNOSCUT CA EU AM POSTAT SI POSTEZ IAR LA 5 LUNI DUPA CE AM FOST AUDIAT AZI AM PRIMIT CITATIEI PRIN CARE MI SE CERE SA MERG LA POLITIE LA ORGANUL DE CERCETARE B.M._ PENTRU ACITATIEI PRIN CARE MI SE CERE SA MERG LA POLITIE LA ORGANUL DE CERCETARE B.M. PENTRU A MI SE ADUCE LA CUNOSTIINTA FAPTUL CA ACESTA A CERUT PROCURORULUI DE CAZ PITAROIU I. EXTINDEREA URMARIRII PENALE

ASTA SE INTAMPLA CAND INDRAZNESTI SA VORBESTI PREA MULT PE FACEBOOK PENTRU A FI OPRIT IN CAZUL DE R.A.L SOTIA POLITISTULUI R,M INTERVINE IN FORTA FIIND IATA HOTARATA SA INCHITA GURA CELOR CARE VORBESC.

Practic, Curtea constată că în cuprinsul acestei postări inculpatul recunoaşte faptul că el este autorul postărilor anterioare referitoare la persoana vătămată R.A.L, împrejurarea că doar inculpatul putea face această postare rezultând şi din faptul că cercetările în cauză au fost într-adevăr efectuate, alături de procuror, şi de agentul şef de poliţie judiciară B:M_, cel care a şi întocmit în cauză referatul de terminare a urmăririi penale.

De altfel, Curtea reţine că în prima declaraţie dată în cauză de S.Ș._ acesta a recunoscut că el este autorul postărilor de pe Facebook la adresa persoanei vătămate R.A L.

Astfel, în declaraţia de suspect dată la 17.05.2019 în faţa procurorului de caz (paginile 39-40 dosar urmărire penală), inculpatul S.Ș. a arătat următoarele:

Recunosc faptul că am şicanat-o pe R.A.L, deoarece şi ea m-a şicanat pe mine.

Mentionez faptul că aceasta şicanare a intervenit de la faptul că aceasta mi-a introdus o plângere la politie pentru şicanări pe Facebook, fapt pentru care am fost sancţionat contravenţional cu suma de 1000 lei, la data de 26.10.2018.

Fac precizarea că eu am fost sancţionat contravenţional pentru toate faptele de care sunt acuzat in acest dosar. In acest sens, menţionez că după data sancţionării nu am mai şicanat-o pe B____ B____ B____.

Mentionez faptul că eu am avut un cont de Facebook cu numele S___ S_____, însă acesta mi-a fost închis pe Facebook.

………………………………………………………………………………………………………………………………

Întrebare: Este adevărat că dumneavoastră aţi postat pe Facebook despre persoana vătămată că acesta întreţine relaţii sexuale contra cost, menţionând totodată că şi dumneavoastră aţi întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, punând la dispoziţia altor persoane adresa acesteia pe Facebook?

Este adevărat, însă acest lucru l-am făcut întrucât eram revoltat pentru tot ce mi-a făcut.

……………………………………………………………………………………………………………………………

Referitor la postarea făcută de mine, aproximativ la data de 27.12.2018, în care ţineam o puşcă în mână, postând totodată următoarele „Doi dintre cei care m-au supăraţi au fost executaţi în această seară. Restul până la sfârşitul lunii ianuarie”, precizez faptul că am postat-o pe pagina mea personală de Facebook, nepreferindu-mă la cineva anume, erau doar vorbe de-ale mele.

Verificând această ultimă postare, Curtea constată că a fost făcută de pe contul Facebook S.Ș. (pagina 174 dosar urmărire penală), ceea ce înseamnă că şi celelalte postări făcute de pe acest cont de Facebook aparţin tot inculpatului.

De altfel, se constată că aceste conturi de Facebook aveau la fotografia de profil imagini cu inculpatul S.Ș._ ceea ce denotă, o dată în plus, că acestea aparţin inculpatului şi au fost folosite de inculpat pentru a face postările aflate la dosarul cauzei.

Cât priveşte susţinerile inculpatului cum că aceste conturi de Facebook i-ar fi fost ”sparte”, afirmaţii făcute în declaraţiile date după data de 17.05.2019, când a recunoscut că postările la adresa persoanei vătămate îi aparţin, Curtea constată că aceste afirmaţii nu sunt susţinute de alte date sau probe, neexistând vreo dovadă cât de mică despre faptul că alte persoane ar fi putut afla parolele de acces la conturile inculpatului, să le acceseze şi să facă aceste postări.

De altfel, din conţinutul mesajelor, din termenii folosiţi şi din problematica abordată, aşa cum s-a arătat mai sus, rezultă date certe că aceste postări au fost făcute de inculpatul S.Ș. şi nu de către o altă persoană.

Cât priveşte susţinerea inculpatului cum că în adresa Facebook (pagina 327 dosar urmărire penală) s-a menţionat faptul că inculpatul în procesul legal: ”S_____ S___” şi „S___ S_____” nu se potriveşte cu inculpatul introdus în Sistemul nostru de solicitări online: Stan Stefanski” – Curtea reţine că aceasta nu are relevanţă câtă vreme se referă la un nume (Stan Stefanski) care nu apare nici ca fiind al inculpatului şi nici utilizat de acesta în aplicaţia Facebook.

Ceea ce are în schimb relevanţă este împrejurarea că din relaţii furnizate de Facebook (paginile 334-335 dosar urmărire penală) rezultă cu certitudine faptul că, contul Facebook S_____ S___ are asociate adresele de e-mail _si _, adrese de e-mail folosite de inculpatul S.Ș., conform declaraţiilor sale şi actelor depuse de acesta la dosar.

Concluzionând, Curtea consideră că în cauză s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că postările aflate la dosar care au fost de natură să creeze persoanei vătămate R.A L au fost făcute de inculpatul S.S de pe conturile sale de Facebook S.S şi S..S_ (conturi ce au de altfel ataşate fotografii în care apare inculpatul la imaginea de profil), neexistând vreo minimă dovadă că aceste postări ar fi putut fi făcute de vreo altă persoană decât inculpatul, persoană care să fi accesat în mod ilegal aceste conturi de Facebook.

Ca atare, Curtea constată că în mod justificat s-a reţinut de către prima instanţă vinovăţia inculpatului S.Ș. cu privire la comiterea infracţiunii de hărţuire, prevăzută de art. 208 al. 2 Cod penal, astfel încât solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru această infracţiune este nefondată.

Tot nefondată este apreciată şi solicitarea inculpatului de a fi achitat întrucât ar fi fost deja sancţionat contravenţional în baza aceloraşi probe existente în dosarul de faţă printr-un proces-verbal de contravenţie din noiembrie 2018.

Astfel, din procesul-verbal de contravenţie __nr. _ din 26.10.2018 (fila 102 dosar urmărire penală) rezultă că S.Ș. a fost sancţionat pentru că a proferat în spaţiul public (reţeaua de socializare Facebook) expresii jignitoare de natură să lezeze demnitatea şi onoarea numiţilor R.M şi B.A, precum şi a familiilor acestora, expresii jignitoare ce vizează o presupusă orientare sexuală a susnumiţilor.

Ori, din conţinutul mesajelor aflate la dosarul cauzei dar şi din declaraţia inculpatului din data de 17.05.2019, rezultă cu evidenţă că aceste mesaje sunt ulterioare lunii octombrie 2018 şi că acestea se referă în principal la soţia lui R.M, respectiv la persoana vătămată R.A.L, postările fiind generate tocmai de nemulţumirea inculpatului faţă de sancţionarea sa contravenţională de către soţul persoanei vătămate.

Nici susţinerile făcute de inculpat în memoriile adresate instanţei după încheierea dezbaterilor, vizând faptul că prevederile art. 208 al. 2 Cod penal ce incriminează infracţiunea de hărţuire ar fi neconstituţionale nu pot determina adoptarea soluţiei de achitare solicitată de inculpat, întrucât analiza constituţionalităţii unui text de lege se poate realiza şi eventual constata doar de către Curtea Constituţională, pe calea unei excepţii de neconstituţionalitate, excepţie care, în concret, nu a fost invocată de către inculpat până la momentul rămânerii în pronunţare a instanţei de apel.

În concluzie, faţă de toate cele mai sus arătate, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul S.Ș. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, soluţia de amânare a aplicării pedepsei fiind considerată nejustificat de blândă şi inoportună pe planul atingerii scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale.

În acest sens Curtea are în vedere gravitatea relativ ridicată a faptei comise de inculpat, ce rezultă din întinderea în timp, numărul mare şi frecvenţa postărilor şi mesajelor cu caracter denigrator la adresa persoanei vătămate dar şi împrejurarea că inculpatul S.Ș. nu se află la prima faptă de acest gen, în condiţiile în care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1200 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1), (2) Cod penal şi pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) Cod penal (sentinţa penală nr. 1115/30.06.2016 a Judecătoriei Brăila).

Tot cu privire la antecedentele penale ale inculpatului, se constată că faţă de acesta s-a mai dispus amânarea aplicării pedepsei (2 ani închisoare), stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326Cod penal, prin sentinţa penală nr. 1666/07.11.2016 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la data de 05.12.2016.

Este adevărat că, până la comiterea infracţiunii ce face obiectul prezentei cauze, a intervenit reabilitarea de drept a inculpatului în raport de sentinţele mai sus arătate însă împrejurarea că aplicarea unei pedepse cu amenda ori amânarea aplicării unei pedepse cu închisoarea nu au avut efectul de a corecta comportamentul antisocial al inculpatului impune concluzia că faţă de inculpat este necesară o sancţiune mai severă, respectiv condamnarea efectivă la o pedeapsă cu închisoarea pentru atingerea scopului preventiv educativ.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei cu închisoare la care va fi condamnat inculpatul, constatând că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 91Cod penal, inclusiv cea referitoare la acordul inculpatului privind prestarea unei munci în folosul comunităţii, Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru un termen de supraveghere stabilit conform art. 92Cod penal.

Totodată, conform art. 93 al. 1-3 Cod penal va institui faţă de inculpat măsuri de supraveghere şi îl va obliga pe acesta la un program de reintegrare socială precum şi la muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Ca atare, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila va desfiinţa în parte sentinţa apelată, înlăturând dispoziţiile privind stabilirea pedepsei şi amânarea aplicării acesteia, pentru ca un rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului S.Ș., conform dispozitivului prezentei decizii.

În ceea ce priveşte critica inculpatului S.Ș. vizând latura civilă a cauzei, Curtea consideră că suma de 10.000 lei stabilită de prima instanţă cu titlu de soți morale a fost în mod just individualizată, constituind o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral încercat de persoana vătămată.

Faptul că inculpatul nu ar avea venituri nu constituie un motiv de reducere a acestei sume, la stabilirea cuantumului daunelor morale nivelul veniturilor obţinute de inculpat nefiind relevant, suma la care este îndreptăţită persana vătămată neputând fi raportată la situaţia materială a inculpatului ci la necesitatea oferirii unei compensaţii cât mai adecvate pentru prejudiciul de imagine şi pentru starea de stres şi tracasare produse persoanei vătămate prin fapta inculpatului.

De altfel este de precizat că, în materia daunelor morale, atât instanţele naţionale cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

În acest context jurisprudenţa CEDO a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora.

În acelaşi timp în jurisprudenţa internă s-a reţinut că daunele morale nu trebuie să fie excesive, nerezonabile, fără simţul măsurii, pentru a nu deveni astfel spoliatoare şi nelegitime, judecătorii fiind ţinuţi să aprecieze prejudiciul moral încercat de persoanele vătămate în raport de gravitatea şi importanţa acestuia fără să se ajungă însă la realizarea unui dezechilibru de interese.

Ori, în speţa de faţă, în raport de cele mai sus arătate şi apreciind toate circumstanţele subiective ale cauzei, Curtea consideră că suma de 10.000 lei la care a fost obligat inculpatul cu titlu de daune morale către persoana vătămată reprezintă o compensaţie echitabilă pentru prejudiciul moral încercat de persoana vătămată dar care, în acelaşi timp, nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză pentru aceasta.”

Comments

comentarii