Acasă » JURISPRUDENȚĂ » Instanța a anulat o cerere de apel a Primăriei conduse de Firea pe motiv că semnătura era fotocopiată

Instanța a anulat o cerere de apel a Primăriei conduse de Firea pe motiv că semnătura era fotocopiată

Curtea de Apel București a anulat, într-un litigiu civil pe legea 10/2001, apelul introdus de primarul Municipiului București, Gabriela Firea, pentru lipsa semnăturii. Mai exact, aceasta era fotocopiată, iar instanța a apreciat că nu îndeplinește cerința semnăturii din Codul de procedură civilă.

În fapt, ca urmare a admiterii unei acțiuni introduse care avea ca obiect restituirea unui imobil preluat în mod abuziv de stat în perioada comunistă, Municipiul București a formulat apel împotriva sentinței tribunalului, apel care a fost respins ca urmare a constatării lipsei unei semnături valabile în cuprinsul cererii.

Cererea de apel a fost transmisă instanței prin e-mail în format .pdf, în mod teoretic îndeplinind toate cerințele impuse de art. 470 (1) Cod Procedură Civilă. Totuși, instanța a ridicat din oficiu excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii întrucât o semnătură fotocopiată din cuprinsul unui document nu poate echivala forței juridice a unei semnături electronice sau a unei semnături olografe.

”Examinând cu prioritate excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii , invocată din oficiu, curtea reține următoarele:

Menționata cerere de apel a fost transmisă Tribunalului București prin e-mail la data de 21.05.2018, atașat mesajului electronic fiind un fișier în format .pdf (Portable Document Format) cuprinzând cererea de apel.

Acest fișier a fost imprimat de serviciile auxiliare ale primei instanțe și atașat în format de hârtie la dosarul cauzei înaintat curții de apel, el cuprinzând semnătura reprezentantului legal al instituției apelante în forma transmisă instanței, care implică o reproducere (de tip fotografic) a documentului original (cuprinzând text, grafică etc), deci inclusiv semnătura, ce nu se poate găsi însă în original pe documentul imprimat de instanță.”

Curtea observă dispozițiile art.148 Cod proc.civ., care la alineatul 1 impun ca regulă forma scrisă a oricărei cereri adresată instanței și enumeră între elementele obligatorii ale cererii și semnătura , iar la alineatul al doilea permit formularea cererilor și prin înscris în formă electronică, sub condiția expresă a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege .”, se arată în motivarea deciziei nr. 953A/2018 a secției a IV-a civile de la Curtea de Apel București.

Instanța a ridicat din oficiu excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii. Conform articolului 178 (1) „Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel.”

Aceasta explică în motivare și faptul că în cuprinsul art. 148 se regăsește obligația părții de a-și exprima consimțământul în unul dintre modurile limitativ prevăzute de lege, întrucât exprimarea consimțământului cu privire la asumarea conținutului unui act prin semnătură reprezintă o chestiune de ordine publică, care nu poate fi lăsată la latitudinea voinței părților, ci ea trebuie asumată.

Conform art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.”

Cererile de chemare în judecată și implicit și cererile de apel, conform art. 194 Cod de procedură civilă, și conform art. 470 sunt acte a căror validitate depinde de forma scrisă și de respectarea condițiilor prevăzute de lege.

”În ceea ce privește cerința cuprinsă în art.148 alin.2 Cod proc.civ., a respectării condițiilor prevăzute de lege pentru depunerea înscrisului în formă electronică, curtea apreciază că această trimitere privește dispozițiile Legii nr.455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică, republicată, de vreme ce art.1 al acestui act normativ statuează că „Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică , precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.”

Astfel, potrivit art.5 din lege, „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.”

Prin urmare, pentru ca un înscris în formă electronică să fie asimilat unui înscris sub semnătură privată (a cărui valabilitate depinde de existența semnăturii), este necesar ca acestuia să îi fie atașată o semnătură electronică , noțiune definită și reglementată de Legea nr. 455/2001, iar această condiție nu este îndeplinită în speță.”

Articolul 272 Cod de Procedură civilă descrie înscrisul sub semnătură privată ca fiind „acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor anume prevăzute de lege.”

Întrucât semnătura trebuie să reprezinte consimțământul părții cu privire la conținutul actului înaintat instanței, o semnătură fotocopiată nu îndeplinește cerințele impuse de lege pentru a certifica autenticitatea acestui consimțământ.

Aceasta trebuie să fie privită ca o certificare personală a cuprinsului unui act, opinie regăsită și în doctrina de specialitate: „Semnatura este o scriere efectuata de semnatar, adica de partea sau partile care se obliga prin acel inscris si, de aceea, ea trebuie scrisa de mana partii sau partilor, neputand fi dactilografiata, imprimata, inlocuita cu o parafa sau prin punere de deget.”[1]

„De aceea, apreciind că o semnătură fotocopiată (sau, în cazul acesta, rezultată din imprimarea unui document în format.pdf) nu îndeplinește cerința semnăturii cuprinsă în art.148 alin.1 teza I coroborat cu alin.2 Cod proc.civ., curtea a pus în vedere apelantului Municipiul București fie semnarea de către reprezentantul legal al instituției a cererii de apel aflate la dosar, fie depunerea unui exemplar semnat în original al aceleiași cereri.

Obligația nu a fost îndeplinită, deși a fost adusă la cunoștința apelantului pârât prima dată la data de 12.06.2018, când a primit adresa dispusă de instanța de apel în acest scop (sub semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, inspector M.D.), iar a doua oară odată cu citația emisă pentru termenul din 18.09.2018 (fila 11 în dosarul de apel), citație primită în aceleași condiții mai sus evocate la data de 10.07.2018.

În aceste coordonate, văzând și dispozițiile art.470 alin.1 lit.e și alin.2 Cod proc.civ., constatând că, în lipsa apelantului, legal citat, neregularitatea nu a putut fi acoperită în cursul judecății apelului, curtea va anula cererea de apel pentru lipsa semnăturii.”, se mai arată în decizia citată.

[1] [M. Fodor in Noul Cod de procedura civila, comentat si adnotat, vol. I, art. 1-526, coordonatori V.M. Ciobanu, M. Nicolae, Editura Universul Juridic 2013, p. 702]

(A contribuit la articol Ioana Puică, absolventă a Facultății de Drept UBB Cluj)

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina