Curtea de Apel Cluj a decis irevocabil admiterea cererii Bancpost de angajare a răspunderii lui Mihai Chezan în dosarul de insolvență al Clark International (fostă Tower) și a dispus obligarea acestuia la plata a peste 8 milioane lei către bancă.
Bancpost încearcă în instanță să recupereze creditul de peste 20 de milioane de lei acordat în 2007 firmei Tower SRL, redenumită Clark International SRL, pentru derularea proiectelor imobiliare. În dosarul de insolvență al firmei deschis la Tribunalul Comercial Cluj, banca a cerut ”angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006” în ce-l privește pe managerul afacerii Tower, Mihai Dumitru Chezan.
În 23 decembrie 2013, Tribunalul Comercial a admis cererea băncii. Solutia pe scurt: ”Admite cererea formulată de creditoarea SC Bancpost SA şi, în consecinţă: Obligă pârâtul Chezan Mihai Dumitru să plătească suma de 8.029.396,19 lei reprezentând o parte din pasivul debitoarei SC Clark International SRL. Obligă pârâtul Chezan Mihai Dumitru la plata dobânzii legale la suma anterior menţionată începând cu data pronunţării hotărârii şi până la plata integrala a debitului. Executorie”. Sentința a fost atacată cu recurs la Curtea de Apel de către Chezan.
În 20 iunie 2014, Curtea de Apel a respins recursul. Solutia pe scurt: ”Respinge recursul declarat de pârâtul Chezan Mihai Dumitru împotriva sentinţei civile nr. 3606 din 23.12.2013 a Tribunalului Specializat Cluj, pe care o menţine în întregime. Decizia este irevocabilă.”.
Mihai Chezan este trimis în judecată la Tribunalul Cluj – secția penală pentru înșelăciune de peste 6 milioane euro. De asemenea, el este trimis în judecată în două dosare în Statele Unite ale Americii pentru fraudă de 12,5 milioane dolari.
Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei
Art. 138 – Răspunderea membrilor organelor de conducere
(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contablitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(11) În cazul plăţilor prevăzute la alin. (1) lit. g), răspunderea reprezentantului legal al persoanei juridice nu va putea fi angajată dacă acestea au fost efectuate, cu bună-credinţă, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu fi avut ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori. În raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1), administratorul judiciar/lichidatorul va preciza dacă plăţile prevăzute la alin. (1) lit. g) au fost efectuate în executarea unui astfel de acord. Prevederile mai sus menţionate se vor aplica şi în cazul în care acordul se realizează în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 381/2009.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
(3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţă. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţă şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.
(5) Cererea introdusă în temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (3) se va judeca separat, formându-se un dosar care va purta acelaşi număr cu dosarul de fond şi căruia i se va adăuga cuvântul bis.
(6) În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii introduse în temeiul alin. (1) sau, după caz, alin. (3), administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenţionează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenţiei sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.