Acasă » AVOCATURA » Femeia avocat din marile dosare de corupție ale Clujului. INTERVIU

Femeia avocat din marile dosare de corupție ale Clujului. INTERVIU

Din 2009 până acum, începând cu fostul primar al comunei Călățele, Petru Toadere, continuând cu Apostu, Cherecheș, i-a apărat pe acești inculpați celebri în instanțe, cot la cot cu avocați mai experimentați. Gianina Cuc a reușit într-o lume a avocaturii de penal, cu arestări și audieri lungi, dominată de bărbați. Deși a intrat în cam toate marile dosare de corupție din Cluj, nu ați văzut-o la televizor dând declarații. Preferă să-și facă treaba în sala de judecată. Gianina Cuc a acordat un interviu pentru Clujust.ro despre carieră, dosare penale și cum este viața unei femei din avocatura de penal.

Gianina Camelia Cuc a intrat în avocatură în 2007, dar după doi ani se gândea să se lase căci nu-i plăcea ce făcea. Dintr-o întâmplare, în decembrie 2009 a intrat în primul dosar penal cu un inculpat anchetat și trimis în judecată de DNA Cluj. Este vorba de fostul primar din Călățele, Petru Toadere, care îi era client în civil. Cel care a introdus-o în lumea dosarelor penale este avocatul Tiberiu Ban, de la care spune că a învățat totul. Astfel au urmat printre clienți Radu Bica – fost vicepreședinte CJ Cluj, Alain Modrea – fostul șef al Vămii Cluj, Sorin Apostu – fostul primar și soția acestuia Monica Apostu, Horea Uioreanu, Rareș Pop – fostul șef ISCTR Cluj, fostul primar de la Rădăuți, Aurel Olărean, senatorul Alexandru Cordoș sau primarul Cătălin Cherecheș. Acum, este încântată de ceea ce face. Pentru că are clienți în mai multe județe, Gianina Cuc spune că dacă e să iasă din avocatură, se poate face șofer profesionist.

Clujust.ro: De ce v-ați făcut avocată? V-ați gândit înainte la altă profesie?

Gianina Cuc: M-am gândit și la altă profesie. Eu am mai absolvit muzeologie la facultatea de istorie și am un master în științe politice. Specialitatea de la muzeologie era restaurarea și conservarea patrimoniului arheologic și muzeal.

Și ce s-a întâmplat?

Am ales dreptul. Am frecventat facultățile în paralel.

De ce cariera juiridică?

Pentru că e mult mai multă activitate, acțiune, adrenalină, decât la muzeu. Era practic o pasiune.

Și partea financiară v-a motivat?

Nu m-am gândit în acel moment la partea financiară, dar cert este că m-am gândit la activitatea concretă pe care pot să o am.

De la început activați în penal?

Mi-a plăcut din timpul facultății dreptul penal, însă după ce am intrat în Barou nu am activat în domeniul dreptului penal. A fost o întâmplare că am ajuns să fac muncă în domeniul penal. Nu mi-a plăcut dreptul civil. Chiar a fost un moment de cumpănă când mă gândeam ce fac acum, pentru că am această profesie, doar că nu-mi place. La un moment dat, s-a ivit posibilitatea de a activa în dreptul penal. Mai exact, unul dintre clienții mei din civil a fost reținut de DNA și arestat. I-am recomandat să-și angajeze un avocat care se pricepe în dreptul penal, spunându-i că nu poate să-și lase libertatea în mâinile mele și împreună cu fratele lui și cu încă un prieten, la sfatul meu, s-au îndreptat înspre domnul Ban. Și domnul Ban a fost cel care mi-a zis să intrăm împreună în sală. Eu nu știam despre ce este vorba, primul meu dosar penal, cu DNA. Nici nu știam unde e DNA-ul. Asta în 2009. M-am dus cu domnul Ban la DNA. Mi se părea așa că totul este în altă lume, altă atmosferă, vedeam mascați, cătușe. Pe urmă, am intrat în acel dosar și în scurt timp am început să colaborăm în multe dosare. Nu am mai activat în dreptul civil deloc și am realizat că aceasta este profesia pe care mi-o doresc și îmi place ceea ce fac.

De atunci sunteți nelipsită în dosarele de corupție. Sunteți singura femeie care a intrat în toate dosarele importante de corupție (Bica, Apostu, Uioreanu, Modrea, Rareș Pop, Cherecheș) Cum sunt acești clienți celebri?

Oamenii ajung de la o funcție mare pe care o au, în foarte scurt timp, într-o situație pe care cu siguranță nu și-o dorește nimeni și care este mult disproporționată față de ceea ce ei erau obișnuiți. Sistemul de valori se schimbă și înainte de a fi primar, președinte de Consiliu Județean sau senator, sunt oameni cu toții. Relația cu ei este una umană. În momentul în care întâmpini probleme de acest gen, fiecare om își reevaluează sistemul de valori pe care îl are.

Contează pentru ei faptul că sunteți femeie? Vi se deschid mai ușor în momentele grele?

Am o relație bună cu fiecare. Îmi aduc aminte acum de judecătorul de la Craiova, Diaconescu, care de asemenea era un om cu o personalitate foarte puternică, dar odată ajuns în spatele gratiilor s-a schimbat foarte mult, inclusiv faptul că ar vrea să pună altfel problema și că ar putea să schimbe oarecum percepția magistraților despre procesele penale și în principal despre arestarea preventivă, a fost unul dintre subiectele dezbătute pe larg cu acesta, spunând la un moment dat că dacă ar avea posibilitatea să se întoarcă la masă, ar ști să dea soluții. De asemenea, faptul că avea o părere care ar speria pe foarte multă lume. Spunea că orice persoană care vrea să activeze într-o profesie juridică, în special în penal, ar trebui să facă 6 luni de închisoare, ca să poată să cântărească în cunoștință de cauză valorile sistemului.

Cu toții sunt oameni cu o pregătire bună și înțelege ce li se întâmplă. Sunt unii care acceptă mai greu, sunt alții care acceptă că sunt într-o situație și încearcă să vadă într-un timp mai scurt ce au de făcut, decât să trăiască și să se hrănească din trecut. Cred că asta face diferența între ei: acceptarea.

Pe lângă chestiuni procesuale, vă spun ce au pe suflet?

Da, fiind femeie, se pot deschide mai ușor decât în fața unui bărbat, față de care, în principiu, sunt pe poziții de egalitate. Eu și discut cu ei. Am răbdare cu ei. Merg să-i vizitez în arest sau în penitenciar. Pe lângă problemele curente în legătură cu dosarul, mai discutăm și alte probleme. Eu cred că am reușit să am discuții omenești și lumești cu fiecare dintre ei. Și am reușit chiar în situația în care erau destul de supărați și tensionați, să le smulg un zâmbet, chiar dacă unul amar.

La început, cum vă tratau polițiștii la audieri? Cum vă simțiți într-o lume a bărbaților ca cea din domeniul penal?

Nu simt niciun fel de discriminare, nu face nimeni glume. Chiar dacă se întind audierile până dimineață, suntem chemați cu toții acolo să lucrăm și asta facem. Este o lume a bărbaților și este de înțeles de ce: este foarte multă tensiune, adrenalină și de multe ori, în opinia noastră, soluții nedrepte. Toate astea te marchează, nu ai cum să treci impasibil pe lângă toate acestea. Femeile sunt în general mai sensibile și atunci nu rezistă foarte multe în această activitate. Nu este ușor să fii acolo la acest nivel, dar eu cred că experiența de viață, care nu pot să spun că a fost una blândă cu mine, mi-a dat putere și energie ca să fiu acolo.

Ce apreciați la un judecător?

Pot să apreciez curajul. Pregătire și inteligență au cu toții. În aceste vremuri, apreciez curajul.

Puteți povesti o întâmplare inedită în sala de judecată?

În general, sunt multe ședințe care sunt speciale. Sunt ședințe care au multe ore. Am avut spre exemplu o declarație care a fost luată în două zile. Uneori din cauza oboselii se mai fac glume sau sunt exprimări care lasă loc de interpretare sau imediat după ce a spus-o cineva zâmbește pentru că oboseala își spune cuvântul și nu mai poți să fii atent la tot ce spui. Dar astea sunt mici delicii.

E diferență între Cluj și alte instanțe?

Se vede foarte tare diferența dintre Cluj și alte instanțe. Am pus odată concluzii într-un dosar pe măsură preventivă și efectiv la un moment dat avocații din sală erau foarte atenți la ceea ce spuneam. Am înțeles ulterior de ce. Pentru că concluziile lor erau să se respingă propunerea procurorului, simpliste, în două fraze terminau tot ce aveau de spus pe o măsură preventivă. Eu nu am observat atunci, dar mi-a spus cineva că s-a făcut liniște în sală și au ascultat atenți. Se vede diferența, inclusiv la Oradea, Timișoara. Am avut ușoare emoții când am fost prima dată la Înalta Curte. Dar după ce am stat 15 minute în sală, mi-am dat seama că nu trebuie să am niciun fel de emoție. Curtea de la Cluj are un nivel foarte ridicat. Și sunt avocați care pledează într-un mod excepțional.

Ce avocați admirați?

Tiberiu Ban alături de colaboratoarea Gianina Cuc

Tiberiu Ban, evident, și nu este o părere subiectivă, dar cu siguranță este o enciclopedie de drept penal și procedură penală. Pe lângă asta, este un pedagog desăvârșit și are un speech în care vorbește la subiect, exact ceea ce trebuie. Vorbește pentru instanță, nu vorbește pentru client, nu vorbește în termeni literari, ci în termeni juridici. Este de admirat și eu tot ce știu în dreptul penal știu de la el, ceea ce sunt îi datorez și nu pot decât să-i mulțumesc. Mai sunt avocați buni: Călin Budișan, Mihai Neamțu, Anatol Pânzaru, Eugen Iordăchescu…

Cum vi se pare avântul DNA-ului?

Este o țară în care DNA, DIICOT și fiecare parchet trebuie să-și facă datoria. DNA-ul este mai la vedere pentru că dosarele lor sunt mediatizate, ei se ocupă în general de persoane importante care au anumite funcții. Datorită notorietății acelor persoane, evident că și dosarul are notorietate. Nu sunt mai multe dosare ale DNA-ului față de alte parchete, doar că au o ”voce” mai ridicată.

Preferați dosarele de corupție cu gulerele albe?

Da, pentru că, așa cum am spus, printr-o întâmplare am ajuns acolo, am învățat dreptul penal exact la acest nivel și îmi place. Dreptul penal înseamnă și altceva decât furturi, tâlhării, bătăi, omoruri. Nu știu dacă mi-ar plăcea la fel de mult dreptul penal dacă ar trebui să activez în acel segment. Cert este că aici îmi place.

Programul full time v-a afectat viața personală? Cum se împacă cele două?

Este foarte important să ai lângă tine o persoană care, în momentul în care a sunat telefonul, să nu întrebe cine a sunat. Să poți să lipsești de acasă cât este necesar și să poți să-ți faci profesia așa cum știi mai bine. Nu mi-a afectat viața personală profesia.

Ați făcut sacrificii?

Îmi place ceea ce fac și nu consider că fac un sacrificiu. Consider că fac exact ceea ce trebuie să fac.

Aveți multe deplasări? De câte ori pe săptămână aveți procese înafara Clujului?

Sunt săptămâni în care nu plec în niciuna dintre zile și sunt săptămâni în care plec în fiecare zi. Dar în general, una, două, trei zile e normalitatea. Deplasările sunt în Oradea, Bistrița, Zalău, Baia Mare, București, Târgoviște, Ploiești.

Acolo nu sunt avocați?

Ba da, sunt peste tot, doar că clientul își alege avocatul și nu avocatul își alege clientul. Spre exemplu, clienții arestați la Târgoviște sunt din Alba Iulia. Este o întâmplare că dosarul este acolo. Dosarele de la București ajung de la Cluj. După modificarea Codurilor penale, mai puține ajung la Înalta Curte. La Oradea, am avut acum câțiva ani doi clienți în acel dosar. Pe urmă, de la acel dosar, am avut foarte mulți clienți acolo. Cred că nu este o săptămână fără Oradea.

Petreceți mult timp în mașină..

Da, fac foarte mulți kilometri. Râzând, câteodată spun că în situația în care nu voi mai face avocatură, pot să devin șofer, pentru că am sute de mii de kilometri parcurși.

În timpul liber ce mai apucați să faceți?

Aș vrea să fac mai mult sport, mai merg la schi și în rest cycling, tenis câte un pic. Timpul este destul de limitat.

Comments

comentarii

Lasă un răspuns