Acasă » PROCESE » De ce s-a dispus companiei Uber să înceteze furnizarea de servicii de transport în Cluj. MOTIVAREA

De ce s-a dispus companiei Uber să înceteze furnizarea de servicii de transport în Cluj. MOTIVAREA

Clujust.ro vă prezintă motivarea instanței care a dispus, prin ordonanță președințială, companiei Uber să înceteze furnizarea de servicii de transport public, contra cost, în Cluj-Napoca. Oficialii Uber susțin că nu au primit citație pentru a se apăra în instanță și că vor ataca ordonanța.

ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂ NR. 2268/2016

”Analizând cererea de ordonanţă preşedinţială, prin prisma actelor depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, instanţa reţine că dreptul părţii care a formulat o acţiune în concurenţă neloială de a formula o cerere de încetare, respectiv interzicere a practicilor comerciale neloiale este reglementată de dispoziţiile art. 7 alin. 3 din Lega nr. 11/1991, potrivit cărora în vederea prevenirii unei pagube iminente, instanţele judecătoreşti competente pot dispune, în procedură de urgenţă, în cazul în care constată, la o primă evaluare, existenţa unor practici comerciale neloiale, încetarea, respectiv interzicerea acestora până la soluţionarea cauzei. Analiza textului sugerează, prin utilizarea sintagmei „în procedură de urgenţă”, că forma pe care trebuie să o îmbrace cererea într-o atare situaţie este cea a ordonanţei preşedinţiale reglementată de dispoziţiile art. 997 şi următoarele NCPC.

Astfel, potrivit art. 997 alin.1 NCPC, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Analiza celor două texte, respectiv norma generală reglementată de Codul de procedură civilă şi norma specială conţinută în Legea nr. 11/1991, conduc la concluzia că pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială este necesară verificarea aparenţei dreptului, pe care norma specială o impune prin utilizarea sintagmei „la o primă evaluare”, precum şi existenţa unei pagube iminente, care este, în fapt, o modalitate de justificare a urgenţei, condiţia neprejudecării fondului şi a caracterului vremelnic rezultând din faptul că textul impune limitarea efectelor unei eventuale măsuri dispuse pe această cale până la soluţionarea fondului cauzei.

În speţă, obiectul cererii reclamantei (Asociația de Monitorizare Taxi Transilvania -n.red) îl reprezintă încetarea, respectiv interzicerea practicilor de concurenţă neloială constând în furnizarea de servicii de transport public contra cost de persoane cu un autoturism fără a deţine autorizaţiile prevăzute de lege, aspect care impune instanţei evaluarea aparentă a existenţei sau inexistenţei unor pretinse practici comerciale neloiale, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 11/1991. Cu alte cuvinte, textul de lege impune obligaţia de a se proceda la o minimă cercetare a aparenţei dreptului pretins de reclamantă, respectiv a săvârşirii de către pârâte (Uber Systems Romania SRL si Rasier Operations BV Olanda – n.red) a actelor şi faptelor de concurenţă neloială invocate, pentru care este necesară şi suficientă pipăirea fondului, fără a se pronunţa asupra acestuia. În acest context, instanţa reţine că condiţia negativă a neprejudecării fondului este determinată atât de examinarea doar sumară şi în aparenţă a fondului, cât şi de caracterul vremelnic şi provizoriu al măsurilor ce pot fi ordonate de către instanţă, acest examen sumar răspunzând, în consecinţă, dezideratului textului de a nu se prejudeca fondul şi, în acelaşi timp, obligaţiei instanţei de a evalua sumar situaţia din speţă pentru a stabili de partea cui este aparenţa dreptului.

În contextul acestei abordări, în cauză este necesară examinarea sumară a serviciilor pe care pârâtele le pun la dispoziţia consumatorilor, întrucât Legea nr. 11/1991 este menită să asigure, aşa cum prevede art. 1 alin. 1, o “concurenţă loială, cu respectarea uzanţelor cinstite şi a principiului general al bunei-credinţe, în interesul celor implicaţi, inclusiv respectarea intereselor consumatorilor”.

Astfel, examinând contractul de prestări servicii pe care pârâtele îl pun la dispoziţia utilizatorilor, în concret a „furnizorilor independenţi de servicii de transport”, servicii de care beneficiază consumatorii, prin intermediul unei aplicaţii on-line, rezultă, cel puţin aparent, că pârâtele prestează prin intermediul aşa-numiţilor furnizori independenţi de servicii, ea însăşi servicii de transport public specifice celor de taximetrie sau închiriere.

Împrejurarea că încheierea contractului de transport între consumator şi furnizorul efectiv al serviciului este facilitată de o aplicaţie on-line este nerelevantă, atâta timp cât aceasta este menită doar să gestioneze cererea şi oferta pentru serviciul de transport pus la dispoziţie de către pârâte, pentru care acestea încasează contravaloarea tarifului de transport, plata către furnizorul efectiv al serviciului urmând a fi efectuată prin virarea „cu o frecvenţă cel puţin săptămânală” a sumelor cuvenite furnizorului, astfel cum rezultă din clauzele cuprinse în art. 4 din contract. Este adevărat că art. 4.4 din contract prevede că furnizorul de servicii este obligat să achite către societate o taxă de servicii pentru fiecare serviciu de transport, însă acest text este menit doar să acopere activitatea de transport pe care pârâtele o desfăşoară.

De altfel, din cuprinsul art. 4.1 rezultă că tariful este încasat în totalitate de către societate, care se desemnează drept „agent al furnizorului”, acestuia din urmă virându-i-se o parte a tarifului „cu o frecvenţă cel puţin săptămânală”. De altfel, această realitate, respectiv stabilirea tarifului transportului de către societate, precum şi încasarea acestuia, este probată de însăşi modalitatea în care pârâtele au înţeles să-şi promoveze activitatea, acestea punând la dispoziţia consumatorilor chiar servicii gratuite de transport, astfel încât ipoteza prestării unor simple servicii de administrare a unei aplicaţii on-line nu poate fi primită, întrucât, cel puţin aparent, pârâtele realizează servicii de transport, beneficiază de venituri din activitatea prestată, fără însă a impune colaboratorilor săi prin intermediul cărora prestează în aparenţă aceste servicii, obligativitatea obţinerii autorizaţiilor prevăzute de reglementările în vigoare, respectiv de Legea nr. 38/2003, serviciile de transport public local în regim de taxi sau în regim de închiriere fiind, în conformitate cu art. 3 alin. 1 din actul normativ anterior arătat, servicii din sfera celor comunitare de utilitate publică, care se desfăşoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităţilor administraţiei publice locale şi se efectuează numai de către transportatori autorizaţi de către autoritatea de autorizare, astfel cum este definită în prezenta lege.

Prin urmare, activitatea de transport de persoane similară celei în speţă este specifică unei activităţi strict reglementate, încălcarea dispoziţiilor legale privind funcţionarea pe piaţă fiind de natură să aducă atingere atât principiului concurenţei loiale, astfel cum aceasta este definită de art. 11 lit. a din Legea nr. 11/1991, cât şi drepturilor consumatorilor, care au dreptul de a beneficia de protecţia stabilită de norma legală în ceea ce priveşte prestarea serviciilor de transport public, precum cele din speţă.

În consecinţă, reţinând concurenţa neloială ca fiind acea formă de concurenţă ilicită care constă în săvârşirea de către comerciant, în scopul atragerii clientelei, a unor acte şi fapte care contravin legii, bunelor moravuri în activitatea comercială desfăşurată, instanţa concluzionează că, cel puţin aparent, pârâtele pun la dispoziţia consumatorilor servicii de transport de persoane în regim de taxi fără respectarea dispoziţiilor legale care impun autorizarea acestui serviciu, aducându-se atingere nu numai drepturilor reclamantei de a beneficia de o concurenţă loială, dar şi drepturilor consumatorilor vizând siguranţa care sunt, în aparenţă, nesocotite.

În acest context, deşi, din perspectiva condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, nu se impune o analiză a drepturilor de care consumatorii ar trebui să beneficieze în considerarea prestării acestui serviciu, însă specificul acestei activităţi menite să deservească publicul larg, este de natură să extindă sfera de analiză dincolo de drepturile reclamantei, analiză care este impusă de necesitatea prestării serviciului de transport către populaţie între-un climat de siguranţă.

Astfel, antamând fondul cauzei, instanţa constată că există în cauză aparenţa dreptului pretins de reclamantă, astfel încât în cazul în care nu s-ar dispune de urgenţă măsuri privind activităţile pârâtelor, similare cu activităţile desfăşurate de reclamantă, i s-ar aduce acesteia din urmă grave prejudicii generate, în principal, de aparenta deturnare a clientelei, atrasă fie de punerea la dispoziţie a unor servicii de transport gratuite, cât şi de posibilitatea practicării unor tarife inferioare celor reglementate de autoritatea administrativă publică locală, lipsa autorizaţiilor prevăzute de lege, a căror eliberare presupune, desigur, achitarea contravalorii acestora, făcând posibilă practicarea unor asemenea tarife.

În plus, gravitatea acuzaţiei aduse pârâtelor, acuzaţie care aparent transpare în contextul probatoriului administrat în cauză, dar mai cu seamă implicaţiile pe care perpetuarea conduitei pârâtelor le-ar putea aduce în plan economic pe piaţa serviciilor de transport reglementate, justifică aplicarea remediului conferit de dispoziţiile art. 997 NCPC coroborate cu dispoziţiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 11/1991, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care ar apărea greu de reparat. Sub acest din urmă aspect, instanţa subliniază, din nou, şi necesitatea asigurării serviciilor de transport în regim de serviciu public, într-un climat de deplină siguranţă, beneficiarii finali ai serviciului pus la dispoziţie în condiţiile conturate de probatoriul administrat, fiind consumatorii.

De altfel, toate considerentele reţinute în cele ce preced justifică şi condiţia urgenţei, în considerarea căreia, în mod suplimentar, instanţa reţine existenţa riscului iminent al prestării în continuare a unor servicii de transport către populaţie, aparent neautorizate.

Referitor la vremelnicia măsurii dispoziţiei de încetare, respectiv de interzicere a practicilor constând în furnizarea serviciilor de transport fără a deţine autorizaţiile prevăzute de lege, în cauză s-a probat faptul că reclamanta a iniţiat o acţiune în concurenţă neloială în cauza care formează obiectul dosarului nr.984/1285/2016, aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj.

Nu în ultimul rând, instanţa reţine că măsuri similare au fost adoptate şi de alte instanţe naţionale din Spania, Germania, Franţa etc., aceste măsuri fiind de notorietate.

În consecinţă, considerentele reţinute pe baza examinării sumare efectuate în cauză, pledează pentru existenţa, cel puţin în aparenţă, a unui drept care operează în favoarea reclamantei, ceea ce conduce la concluzia temeiniciei cererii reclamantei.

Pentru considerentele expuse, instanţa, în temeiul art. 11 alin. 3 din Legea nr. 11/1991 coroborat art. 997 NCPC, va admite, în parte, cererea de ordonanţă preşedinţială şi va dispune încetarea furnizării de către pârâte a serviciilor de transport public, contra cost, pe raza municipiului Cluj Napoca, până la soluţionarea dosarului nr.984/1285/2016, având ca obiect acţiune în concurenţă neloială, respingând cererea de menţinere a efectelor acestei hotărâri până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa în dosarul arătat, în acest sens fiind dispoziţiile art. 11 alin.3 din Legea nr.11/1991 care, în teza finală, limitează expres efectele măsurii „până la soluţionarea cauzei”.

În temeiul art. 997 alin. 3 NCPC, instanţa va dispune executarea hotărârii fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

O R D O N Ă :

Admite, în parte, cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta Asociația de Monitorizare Taxi Trasilvani…, cu sediul procesual ales la …, în contradictoriu cu pârâtele SC Uber Systems Romania SRL, …, CIF …, cu sediul în … şi Rasier Oprations BV, cu sediul în … şi în consecinţă:

Dispune încetarea furnizării de către pârâte a serviciilor de transport public, contra cost, pe raza municipiului Cluj Napoca, până la soluţionarea dosarului nr. 984/1285/2016 al Tribunalului Specializat Cluj, având ca obiect acţiune în concurenţă neloială.

Respinge cererea de menţinere a efectelor acestei hotărâri până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa în dosarul nr. 984/1285/2016 al Tribunalului Specializat Cluj. Executorie fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare, apel care se va depune la Tribunalul Specializat Cluj.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2016.”

PR-ul Uber pe zona de Balcani, Alexandra Corolea, a precizat pentru Clujust.ro că societatea nu a fost citată pentru a se apăra în instanță și că va ataca hotărârea Tribunalului Specializat.

La începutul ordonanței se arată că: ”La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.”

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați!