De ce a pierdut procesul cu Jandarmeria tânăra considerată lider al protestatarilor anti-RMGC

MOTIVAREA INSTANȚEI arată că tânăra de 24 de ani Andreea Petruț, membră a ONG-ului Societatea Academică din România (SAR), a condus protestele anti-RMGC și că ”faptele concrete săvârşite sunt deosebit de grave”.

Andreea Petruț, coordonatorul Coaliției pentru Universități Curate și membră a SAR alături de Alina Mungiu Pippidi și Aurora Liiceanu, a pierdut definitiv un proces civil privind o plângere contravențională împotriva Grupării de Jandarmerie Mobilă Cluj pentru o amendă de 2.000 de lei ca urmare a participării în 20 octombrie 2013 la protestele din Cluj anti Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) și pentru salvarea Roșiei Montane. Informația a apărut într-o scrisoare deschisă de pe pagina de facebook a tinerei, care a scris, printre altele, că și-a pierdut definitiv încrederea în instituțiile de Justiție, preluată de publicația ZiardeCluj.ro.

CLUJUST vă prezintă principalele argumente care au stat la baza sentinței Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Cluj. De asemenea, vă prezentăm pozițiile avute în proces de către Gruparea de Jandarmerie Mobilă Cluj-Napoca (numită în motivare ”intimata”) și de către Andreea Petruț (numită în motivarea ”petenta”)

De menționat că tânăra Andreea Petruț a primit o amendă 2 in 1, pentru două fapte prevăzute la articolul 26, literele a și c din Legea 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice.  Jandarmii chiar au făcut în procesul verbal adunarea 1.000 + 1.000 = 2.000 lei.

 

Extrase din motivare. (Intertitlurile aparțin CLUJUST)

Tânăra a avut, în opinia instanței, atitudine de organizator

”Instanţa apreciază că, în sine, simplul aspect că nu ar fi existat, după cum susţine petenta, fapte şi acte îndeplinite anterior protestului din 20.10.2013, precum stabilirea datei, orei, locului şi traseului, realizarea şi distribuirea de anunţuri în vederea informării publicului sau adunarea de participanţi, nu poate determina o concluzie în sensul că petenta nu şi-ar fi asumat, chiar pe timpul desfăşurării adunării, calitatea de organizator sau de persoană responsabilă de conducerea manifestaţiei. Astfel, trebuie evidenţiat că însuşi textul art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 60/1991 se referă la desfăşurarea adunării publice nedeclarate şi neînregistrate, or această normă trebuie coroborată cu cea din cadrul lit. c) al aceluiaşi alineat, rezultând astfel că organizatorul de fapt se poate manifesta, în această calitate, chiar şi numai pe durata derulării protestului, având în vedere că, în sine, acesta nu putea fi organizat în sensul art. 6 şi 7 din Legea nr. 60/1991, de vreme ce era nedeclarat, neînregistrat şi neautorizat.

În acest sens, este de reţinut că, ulterior momentului în care adunarea publică s-a declanşat efectiv, persoanele participante pornind din Piaţa Unirii, ce reprezenta punctul iniţial, după cum a rezultat din declaraţia martorilor ascultaţi în cauză ( f. 61 şi 62 ), petenta a evidenţiat o atitudine care, în opinia instanţei, trebuie considerată ca aparţinând unui organizator sau responsabil pentru conducerea manifestaţiei, acest comportament ţinând, efectiv, de desfăşurarea unei adunări publice. Astfel, nu poate fi omis că, aşa cum a rezultat din planşele foto anexate întâmpinării ( f. 17 – 18 ) şi din înregistrarea video verificată în şedinţă publică ( f. 23 ), chiar petenta relevând că ea însăşi era persoana surprinsă ( f. 63 ), au existat anumite activităţi realizate pe timpul deplasării persoanelor participante prin municipiul Cluj Napoca, care relevă calitatea petentei de coordonator al manifestanţilor, de vreme ce aceasta deţinea un instrument de propagare a sunetului, utilizat pentru a se adresa celorlalte persoane prezente, împrejurare care a fost confirmată şi de către martorul Smărăndoiu Constantin Virgil, care a relatat că, la un moment dat, petenta avea o portavoce, aceasta scandând ce se susţinea în general ( f. 62 )”

Portavocea a transformat-o în lider

”Mai mult decât atât, instanţa apreciază că, din declaraţia aceluiaşi martor audiat, raportat la modalitatea în care se derula propagarea lozincilor printre manifestanţi, respectiv scandările porneau din interiorul grupului, erau lansate, iar prin portavoce se emitea mesajul mai vocal ( f. 62 verso ), reiese că, în realitate, petenta era recunoscută ca un lider de grup tocmai prin prisma aspectului că, fiindu-i încredinţat instrumentul în discuţie, avea posibilitatea de a evalua scandările ce proveneau din interiorul participanţilor, le supunea aprecierii proprii şi apoi utiliza portavocea pentru a difuza mesajul pe scară largă, exercitând astfel o influenţă determinantă asupra celor prezenţi. Aşadar, însuşi cadrul în care s-a realizat această adresare a petentei către manifestanţi circumscrie calitatea sa de organizator şi persoană responsabilă de conducerea adunării publice, fiind cert că, atât în conştiinţa participanţilor, cât şi în percepţia forţelor de ordine, s-a creat, în mod justificat, imaginea unui coordonator de fapt al mişcării. În acest context, instanţa reţine că nu prezintă importanţă elementul că ar fi existat şi alte persoane care ar fi putut dispune de portavoce şi care ar fi utilizat acest instrument la rândul lor, câtă vreme trebuie acceptat că o asemenea conduită putea fi specifică doar unui grup foarte restrâns de persoane, ţinând seama de numărul mare al participanţilor la protest, fiind evident că nu toţi aceştia şi-au asumat un atare comportament şi, în altă ordine de idei, nu poate fi omis că, aşa cum însăşi petenta a precizat, erau disponibile două portavoci în permanenţă ( f. 63 ), or în aceste condiţii, se confirmă aspectul că, în realitate, în măsura în care petenta s-a numărat printre persoanele care a folosit un instrument de propagare a sunetului dintre cele două existente, aceasta şi-a asumat calitatea de organizator şi responsabil de conducerea adunării publice, fiind astfel percepută şi de către participanţi.

Totodată, faţă de împrejurarea arătată de petentă şi având în vedere aprecierea martorului Smărăndoiu Constantin Virgil cu privire la numărul persoanelor care utilizau portavocea ( f. 62 verso ), instanţa consideră că nu poate fi credibil aspectul relatat de către martorul Lepădatu Cristina, în sensul că, în general, instrumentul în discuţie mergea din mână în mână ( f. 61 verso ), fiind cert că, faţă de amploarea protestului şi numărul microfoanelor portabile avute la dispoziţie, această ipoteză nu putea fi imaginată. Nu mai puţin, instanţa reţine că însăşi petenta a menţionat că, probabil, se deplasa printre manifestanţi ( f. 63 ), element confirmat şi de către martorul Lepădatu Cristina ( f. 61 verso ), or instanţa apreciază că împrejurarea în discuţie este de natură a demonstra implicarea efectivă a petentei în desfăşurarea manifestaţiei, dincolo de simpla participare, prin animarea celor prezenţi şi coordonarea lor, nefiind rezonabilă explicaţia aceluiaşi martor menţionat mai sus, în sensul că petenta obişnuia a se deplasa printre manifestanţi întrucât erau prieteni şi cunoscuţi ( f. 62 ), dat fiind că, faţă de numărul mare al persoanelor participante, nu s-ar putea aprecia că toate acestea se includeau în categoria arătată. În contextul de faţă, instanţa reţine că, pe timpul deplasării manifestanţilor prin municipiul Cluj Napoca, în condiţiile în care se parcurgea traseul stabilit şi se determinase stânjenirea folosirii normale a drumului public, aşa cum rezultă din înregistrarea video efectuată de către intimată ( f. 23 ), petenta a continuat a utiliza megafonul chiar dacă se produsese deja una dintre urmările alternative stabilite de art. 2 din Legea nr. 60/1991, or acest element este de natură a califica cu atât mai mult calitatea petentei de coordonator al manifestaţiei.

Apogeul protestului: ”stânjenirea și blocarea traficului rutier”

În fine, instanţa observă că atitudinea exteriorizată ulterior momentului în care s-a ajuns în faţa Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj, la intersecţia dintre străzile A. I. Cuza şi bd. 21 Decembrie 1989, atestă neîndoielnic că petenta se număra printre persoanele responsabile de conducerea şi desfăşurarea manifestaţiei, câtă vreme aceasta a utilizat din nou portavocea, scandând anumite lozinci, după cum a reieşit din declaraţia martorului Smărăndoiu Constantin Virgil ( f. 62 verso ), împrejurările de fapt relatate fiind confirmate chiar de către petentă ( f. 63 ) şi rezultând, în opinia instanţei, din înregistrarea video realizată ( f. 23 ). În asemenea circumstanţe, cum în locaţia menţionată s-a atins apogeul protestului derulat la 20.10.2013, prin stânjenirea şi blocarea traficului rutier în zonă, după cum se observă din aceeaşi înregistrare ( f. 23 ), împrejurare prezentată şi de către petentă ( f. 63 ), instanţa opinează că, în mod cert, o atare conduită era de natură a forma convingerea, atât pentru persoanele prezente la manifestaţie, cât şi pentru reprezentanţii organelor de ordine, că petenta şi-a asumat şi deţine calitatea de organizator şi responsabil de conducerea adunării publice.

Astfel, este evident că numai o persoană având poziţia în discuţie putea dispune de resursele necesare, atât din punct de vedere moral, cât şi logistic, pentru a se adresa manifestanţilor, indiferent de forma concretă, odată ce s-a ajuns în faţa unei instituţii reprezentative şi s-a produs şi urmarea la care se referă art. 2 din Legea nr. 60/1991, respectiv stânjenirea folosirii normale a drumului public. În consecinţă, instanţa conchide că întreaga conduită manifestată de petentă, pe timpul deplasării prin municipiul Cluj Napoca şi ulterior blocării circulaţiei în intersecţia străzilor A. I. Cuza şi bd. 21 Decembrie 1989, se circumscrie atitudinii unui organizator şi responsabil de conducerea adunării publice, în opinia instanţei această poziţie fiind asumată voluntar de către petentă, care a desfăşurat un protest neautorizat şi apoi nu a mai adoptat măsurile necesare pentru a evita producerea urmărilor stabilite de art. 2 din Legea nr. 60/1991. În fine, faţă de cele relevate de petentă, în sensul că, ulterior obstrucţionării traficului în faţa Instituţiei Prefectului, organele de ordine i-au adus la cunoştinţă acest aspect ( f. 63 ) şi având în vedere şi conţinutul înregistrării video ( f. 23 ), este indubitabil că, atât în percepţia manifestanţilor, cât şi a reprezentanţilor autorităţii, petenta apărea ca fiind 9
organizatorul protestului, de vreme ce aceasta era persoana care utiliza portavocea în locul menţionat, la punctul final şi culminant al întregii manifestaţii derulate.

Pe de altă parte, relativ la contravenţia prevăzută de art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 60/1991, instanţa constată că, aşa cum a rezultat din coroborarea declaraţiilor date de martorii ascultaţi în cauză ( f. 61 şi 62 ) şi având în vedere aspectele relatate de către petentă ( f. 63 ), ulterior momentului în care persoanele participante la protestul din 20.10.2013 au parcurs traseul stabilit, s-au oprit în dreptul Instituţiei Prefectului, la intersecţia străzilor A. I. Cuza şi bd. 21 Decembrie 1989, unde s-a blocat traficul rutier, or o asemenea consecinţă a protestului desfăşurat se înscrie printre urmările specifice avute în vedere de legiuitor în contextul reglementării art. 2 din Legea nr. 60/1991.

Înregistrarea video, proba principală în instanță

De altfel, instanţa reţine că această împrejurare este confirmată şi de înregistrarea video efectuată de către intimată la faţa locului (f.23), ce constituie mijloc material de probă în cauză, în sensul art. 341 alin. (2) din C. proc. civ., singura cerinţă instituită pentru recunoaşterea unei asemenea calităţi fiind aceea ca înregistrarea să nu fi fost obţinută prin încălcarea legii sau a bunelor moravuri, ceea ce nu este cazul în litigiul contravenţional de faţă, neexistând nici anumite elemente concrete care să ridice îndoieli asupra datei la care imaginile respective ar fi fost surprinse, chiar dacă intimata deţine atât imagini captate la protestul din 20.10.2013, cât şi la cel din 03.11.2013.

În fine, este de apreciat că, având în vedere consideraţiile anterioare, nu poate fi negat că a existat o omisiune a adoptării măsurilor de întrerupere a protestului de către petentă, în calitatea sa de coordonator al manifestaţiei, odată ce a intervenit împiedicarea folosirii normale a drumului public şi stânjenirea transportului în comun, inacţiune imputabilă acesteia şi caracterizată, din punct de vedere subiectiv, de o intenţie indirectă în sensul art. 19 pct. (1) lit. b) din C. pen. 1969, în vigoare la data comiterii contravenţiei, raportat la art. 47 din O. G. nr. 2/2001. Astfel, nu poate fi omis că, deşi petenta a observat, neîndoielnic, că s-a produs ocuparea unei artere principale de circulaţie de către persoanele participante la protest, totuşi a continuat să desfăşoare activităţile specifice unui coordonator, adresându-se celor prezenţi şi utilizând portavocea în contextul în care se produsese deja urmarea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 60/1991, aşadar, deşi avea posibilitatea, întrucât dispunea de microfonul portabil şi, totodată, obligaţia de a solicita persoanelor participante să înceteze a determina stânjenirea folosirii drumului public, totuşi aceasta a adoptat o atitudine contrară îndatoririi sale legale, animând în continuare manifestanţii şi continuând a utiliza portavocea în faţa Instituţiei Prefectului. În acest context, instanţa apreciază că, în vederea reţinerii faptei imputate, nu prezintă relevanţă aspectul că, aşa cum a susţinut petenta, traficul nu a fost blocat la indicaţia sa ( f. 63 ), câtă vreme deţinând mijloacele necesare pentru a determina evitarea producerii urmării vătămătoare, aceasta avea îndatorirea de a interveni, de a solicita eliberarea căii de acces, or prin continuarea utilizării portavocii, după ce s-a blocat artera de circulaţie, este evident că aceasta şi-a asumat toate consecinţele decurgând din atitudinea manifestată.

instanţa reţine că sunt nejustificate şi alegaţiile referitoare la împrejurarea că fapta imputată nu ar fi fost dovedită, câtă vreme există o înregistrare video relevantă, verificată în şedinţă publică şi care întruneşte cerinţele stabilite de art. 341 alin. (2) din C. proc. civ. ( f. 23 ), planşe foto ce au fost anexate întâmpinării şi comunicate şi petentei ( f. 16 – 22 ), fiind administrată şi proba testimonială constând în ascultarea martorilor Lepădatu Cristina şi Smărăndoiu Virgil Constantin ( f. 61 şi 62 ), respectiv proba cu înscrisurile depuse la dosar, or din coroborarea acestora a reieşit, în mod cert, sigur, dincolo de orice dubiu, săvârşirea de către petentă a contravenţiilor reproşate. În acest cadru, instanţa conchide, aşadar, că sunt nejustificate şi nu pot fi primite susţinerile legate de caracterul insuficient al probelor care au stat la baza antrenării responsabilităţii petentei, respectiv cele privind nelegalitatea sau inadmisibilitatea lor, ţinând seama de prevederile art. 47 din O. G. nr. 2/2001.

Instanța: ”faptele concrete săvârşite sunt deosebit de grave”

În consecinţă, ţinând seama de împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, precum şi raportat la gradul lor concret de pericol social, este de reţinut că în prezentul litigiu nu este justificată înlocuirea amenzilor aplicate cu avertismentul. Mai întâi, este de reliefat că, faţă de limitele speciale ale sancţiunii, astfel cum sunt stabilite de legiuitor prin art. 26 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, trebuie apreciat că, în sine, contravenţiile imputate prezintă o periculozitate ridicată, dată fiind natura valorilor sociale protejate prin incriminarea lor.

În al doilea rând, trebuie relevat că, având în vedere modalitatea în care s-a exteriorizat conduita petentei, pe timpul deplasării prin municipiul Cluj Napoca şi mai ales în momentul în care manifestaţia şi-a atins apogeul, prin blocarea căii de acces, în faţa Instituţiei Prefectului, faptele concrete săvârşite sunt deosebit de grave, atitudinea petentei reliefând nu numai ignorarea completă a normelor referitoare la organizarea adunărilor publice, cât şi indiferenţa manifestată faţă de alte persoane care, deşi nu participau la protest, s-au văzut în situaţia de a suporta unele consecinţe negative ale acestuia, dată fiind împrejurarea stânjenirii circulaţiei şi blocării drumului public.

În al treilea rând, instanţa apreciază că însăşi urmarea concretă produsă prin comiterea contravenţiilor, ce se încadrează printre ipotezele reglementate de art. 2 din Legea nr. 60/1991, este de natură a imprima faptelor un caracter grav, astfel că un simplu avertisment nu poate fi considerat ca fiind suficient.

În al patrulea rând, nu poate fi omis că atitudinea petentei nu s-a mărginit la desfăşurarea unui protest neînregistrat şi neautorizat, ci această conduită s-a concretizat şi prin săvârşirea celei de-a doua fapte reţinute prin procesul verbal contestat, mai gravă decât cea dintâi prin prisma consecinţelor efectiv produse, or comiterea celor două contravenţii, în aceleaşi circumstanţe, anume cu prilejul protestului din 20.10.2013, necesită o sancţiune adecvată, aşa încât să fie certă orientarea conduitei petentei în sensul respectării stricte, în viitor, a normelor legale ce privesc desfăşurarea adunărilor publice. În consecinţă, instanţa conchide că sancţiunile aplicate reflectă în mod just atât gravitatea faptelor, cât şi circumstanţele personale ale petentei, neimpunându-se înlocuirea lor cu avertismentul.

Articolele de lege pe care a fost amendată

Legea nr. 60/1991 – organizarea si desfasurarea adunarilor publice, republicata la 14 martie 2014

Art. 2. – Adunarile publice trebuie sa se desfasoare in mod pasnic si civilizat, cu protectia participantilor si a mediului ambiant, fara sa stanjeneasca folosirea normala a drumurilor publice, a transportului in comun, cu exceptia celor autorizate, functionarea institutiilor publice sau private, a celor de invatamant, cultura si sanatate, a unitatilor economice ori sa degenereze in actiuni turbulente de natura a pune in primejdie ordinea si linistea publica, siguranta persoanelor, integritatea corporala, viata sau bunurile acestora ori ale domeniului public, si nu pot fi continuate dupa ora 23,00, caz in care intra sub incidenta dispozitiilor Legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, republicata.

Cum s-a apărat tânăra în dosar: ”dreptul la liberă exprimare”

Tânăra Andreea Petruț a contestat două amenzi, una de 1.000 de lei pentru protestul din 3 noiembrie 2013, dar sentințele sunt similare.

Potrivit motivării instanței, ”În motivarea plângerii sale, petenta a indicat, în esenţă, că a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 26 lit. a) şi c) din Legea nr. 60/1991, reţinându-se în sarcina sa că a organizat o adunare publică nedeclarată, în data de 20.10.2013, în Piaţa Unirii din Cluj Napoca şi a coordonat coloana de manifestanţi pe timpul deplasării prin muncipiu, stânjenind circulaţia mijloacelor de transport în comun şi a autovehiculelor, inclusiv la intersecţia străzilor A. I. Cuza şi bd. 21 Decembrie 1989, unde s-a staţionat aproximativ o oră şi treizeci de minute, însă a apreciat, mai întâi, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiilor imputate. Astfel, s-a învederat că, din cuprinsul normei de incriminare, reiese împrejurarea că o condiţie esenţială este necesar a fi întrunită pentru reţinerea faptelor reproşate, respectiv aceea ca persoana sancţionată să fi fost organizatorul adunării publice în discuţie, ceea ce nu este cazul în litigiul de faţă, câtă vreme calitatea la care face referire textul de lege a fost dedusă de organul constatator din simplul aspect al folosirii microfonului în timpul manifestaţiei, conduită care, în realitate, nu este prerogativa organizatorului. În acest sens, s-a reliefat că instrumentul în discuţie a fost utilizat în vederea propagării unor lozinci şi cântece în rândul persoanelor prezente, orice cetăţean putând recurge la un asemenea mijloc, existând şi alte persoane care s-au comportat similar, întrebuinţând portavocea sau microfoane şi care nu au fost sancţionate de către organele jandarmeriei ca fiind organizatori, oricum această calitate presupunând o serie de fapte asumate şi îndeplinite anterior manifestaţiei propriu – zise, printre care se numără stabilirea datei, orei şi locului sau traseului, realizarea şi distribuirea de anunţuri ori adunarea de participanţi, care nu pot fi reţinute în sarcina sa. De altfel, s-a apreciat că singura faptă ce poate fi reproşată este participarea la eveniment şi scandarea unor lozinci la microfon, or aceasta ţine de exercitarea dreptului la liberă exprimare, organul constatator realizând o discriminare în contextul în care şi alte persoane s-au comportat similar, fără a fi însă sancţionate

În al doilea rând, s-a considerat de către petentă că în prezenta cauză ar urma să primească aplicare garanţiile specifice materiei penale, potrivit art. 6 din CEDO, inclusiv prezumţia de nevinovăţie, or este greu de crezut că, aşa cum s-a consemnat în procesul verbal contestat, ar fi fost posibilă identificarea sa în temeiul înregistrării video la care se face referire, existând un dubiu relativ la identitatea prezumtivului contravenient, câtă vreme aceasta ar fi singura probă care stă la baza încheierii procesului verbal, ce poate dovedi, eventual, doar participarea la protest şi nicidecum organizarea sa.”

Poziția Jandarmeriei

”În susţinerea poziţiei sale procesuale, intimata a învederat, mai întâi, starea de fapt care a condus la sancţionarea petentei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 26 lit. a) şi c) din Legea nr. 60/1991, arătând că aceasta a deţinut o portavoce asupra sa, pe durata traseului de deplasare, prin care indica participanţilor natura lozincilor ce urmau a fi propagate, iar în momentul ajungerii în faţa Instituţiei Prefectului, aceasta se deplasa printre manifestanţii care ocupau partea carosabilă, scandând prin portavoce. În al doilea rând, s-a apreciat că actul de sancţionare beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie, compatibilă cu exigenţele pe care le presupune respectarea dreptului la un proces echitabil, petenta având posibilitatea de a proba susţinerile sale, aşa încât s-a considerat că procesul verbal întruneşte cerinţele la care se referă art. 16 şi 17 din O. G. nr. 2/2001. Pe de altă parte, s-a evidenţiat că presupusa discriminare este neîntemeiată, existând şi alte persoane care au fost sancţionate în mod similar şi, totodată, s-a apreciat că petenta beneficiază de ansamblul garanţiilor procesului echitabil, aceasta fiind identificată la faţa locului, în condiţiile în care fapta a fost percepută nemijlocit de agentul constatator, iar activităţile desfăşurate sunt confirmate de înregistrările video şi planşele foto întocmite, context în care s-a concluzionat că petenta are posibilitatea de a uza de mijloacele de probă admise de lege pentru a susţine ipoteza că situaţia de fapt reţinută nu corespunde celei reale.

În al treilea rând, s-a relevat că, din întreaga activitate desfăşurată de petentă cu ocazia protestului, rezultă calitatea sa de organizator, în sensul că aceasta utiliza o portavoce, indica persoanelor prezente lozincile ce urmau a fi scandate, trecea de la un grup la altul printre manifestanţi, aşadar exista un comportament specific unui lider de grup, iar organizarea unei adunări publice nedeclarate, urmată de neluarea măsurilor corespunzătoare pentru întreruperea acesteia, când a intervenit stânjenirea folosirii normale a drumului public, reiese şi din aspectele postate de către petentă pe o pagină electronică de date, acţiunile sale fiind premeditate.

În al patrulea rând, s-a reliefat că se impune asigurarea unui raport de proporţionalitate între exercitarea libertăţii de exprimare şi drepturile şi interesele altor persoane, fiind posibil ca, într-o societate democratică, aceasta să fie supusă unor restrângeri necesare, menite a asigura desfăşurarea paşnică a unor adunări publice. În fine, s-a arătat că lipsa menţionării unui martor care să ateste modalitatea de încheiere a procesului verbal nu este de natură a atrage, în sine, nulitatea sa, potrivit art. 17 raportat la art. 19 din O. G. nr. 2/2001, ţinând seama de circumstanţele de fapt concrete în care a avut loc manifestaţia. În ce priveşte sancţiunea aplicată, s-a considerat că un simplu avertisment nu este suficient faţă de pericolul social pe care îl prezintă contravenţiile imputate şi având în vedere urmările produse.”

Comments

comentarii