fbpx
Avocat Adina Lincă

Căderea măștilor

Vremurile de pandemie au adus la modă masca, deși, ca obiect sanitaro-vestimentar, nu e folosită nici cum trebuie și nici de cine trebuie. Eu nu port pentru că refuz teoriile care ne explică motivul determinant al purtării ei. Ca să aibă un efect preventiv n-ar trebui refolosită, pusă, repusă, înghesuită prin genți și buzunare, că de aceea e de unică folosință.

Prefer să simt efectul invers al pandemiei, cel al căderii măștilor, al ipocriziilor.

Mi s-a publicat un text scris, nu pentru un ziar, ci pentru un grup de colegi. Pe grup, cu o singură excepție (sau două), n-am avut nicun fel de reacție. Chirăiala a început după publicarea lui. Reacțiile au fost surprinzătoare, cel puțin pentru mine. Reacții critice, ofensive, acuzatoare, dar lipsite de argumente punctuale. Reacții legate de probleme locale de organizare și comportament, nu de problemele importante legate de profesie.

Cine dracu-i asta să publice? Deci nu despre conținut ci despre forma la care s-a apelat pentru a fi citit totuși de cineva. Că publicitate, că aș fi plătit să apar în ziar, că trădare, că jale.

Am exprimat anumite speranțe legate de chestiuni punctuale de care se lovesc avocații care fac oficii. Sunt unul dintre ei și n-am reticențe să o spun, prestez acest serviciu implicată și responsabil de când am intrat în avocatură. Sunt la curent cu egalul pe care unii îl pun între oficii=muritor de foame=prestații jalnice și de aici de toată lipsa de respect (pentru avocatura din oficiu) a juzilor, a colegilor care nu o practică, a grefierilor și inclusiv a clienților cărora le ești avocat ales. Disprețul ce planează este parțial justificat de prestațiile unora dintre noi, jalnice de-a dreptul și care nu de puține ori, din păcate, se rezumă la simpla prezență în sala de judecată.

La Cluj, avem un Serviciu de Asistență Judiciară lamentabil, învechit, părtinitor și indiferent. Îmi asum pe deplin cele afirmate.

Este lamentabil pentru că niciodată nu a fost preocupat de calitatea apărării pe care o fac avocații din oficiu. Nu există niciun sistem de control asupra serviciilor prestate, nu se monitorizează activitatea avocaților și nici nu se solicită evaluări de la judecători. Nu se monitorozează nici ajustările pe care unii juzi le fac la onorariile noastre, de ce ar fi interesant acest aspect?

Este învechit pentru că din două persoane care asigură activitatea, doar una are și un calculator. Deși beneficiază de telefoane de servicu nu se practică anunțarea repartizărilor adreselor, ci se pun în grămezi, în cutiuțe de unde fiecare trebuie să și le ridice, chiar dacă pentru a ți le ridica se presupune că trebuie să te deplasezi la sediu și dacă nu ai altă treabă pe la instanță. N-am înțeles de ce nu s-ar putea scana și trimite pe e-mail celor cărora li s-a repartizat o speță. Tot de anacronism ține și modalitatea în care se stochează referatele vizate de către instanțe. Există niște mape colorate și jegoase în care ni se pun claie peste grămadă referatele, urmând ca fiecare să lingă după scuiparea pe degete ( că nu avem burete ud) toate referatele de ani de zile strânse în mapele prăfuite.

Este părtinitor pentru că în spațiul mic și anexat garderobei avocaților ai impresia că unii sunt mai cu moț ca ceilalți, se lăfăie pe un scaun de vizitator pe care tu, dacă îți lingi mapele nu ai dreptul să stai pentru că deranjezi solemnitatea. Când responsabilii serviciului sunt pe metereze ( și nu la țigară sau după mâncare), constant, vizitarorii întrețin atmosfera cu râsete și chiueli, foșgăială pe după pupitre, dezbrăcat și îmbrăcat de robe, etc. Dar dacă ai neșansa să îți pui mapa pe pupitru și să dialoghezi cu vreun coleg de mapă, se găsește imediat cineva să te ștropșească și să-ți latre să ieși afară că faci gălăgie.

Părtinirea se manifestă și cu ocazia repartizării oficiilor. Dacă nu ești în grațiile responsabilor, primești doar cauze la care te duci ,,jdemii” de ani, cu jdemii de inculpați și cu jdemii de volume, la care onorariul este mai mare (aparent) și care asigură că vei fi săltat apoi o perioadă până se ,,egalizează” echitabil pe cap de avocat repartizările. Dacă ești în grații, primești cauze simple, unde nu ai de studiat prin arhive și unde te duci la un singur termen ca să zici să se ia act de retragerea contestației.

Mi s-a replicat doar că ce treabă am eu, sau pe cine ar interesa cine cu cine merge la țigară și ce dacă pe acolo se instalează anumite persoane. Păi uite, mă interesează pe mine și poate și pe alții. Pretind respect pentru banul pe care îl cotizez ca să le fie plătite salariile și pretind menținerea unei aparențe de imparțialitate și tratament respectuos și egal. Încă mai simt gustul avocatului stagiar confuz și nesigur cu privire la cine, cum, în ce mod primește cauze din oficiu.

Este indiferent pentru că niciodată nu ți se oferă soluții dacă apare vreo problemă legată de reducerea nejustificată a onorariilor, de omiterea acodării lor sau de erori de acordare. Ești obligat să faci cereri de îndreptare eroare materială, de completare de dispozitiv, chiar dacă eroarea s-a datorat celui care a repartizat oficiul. Dacă grefierii omit atașarea parolei ești trimis la grefier să îți faci rost de parolă. De ce ar veghea ei la acest aspect? De ce s-ar face vreo adresă sau s-ar da vreun telefon grefierului ca să comunice și parola?

În vremurile de criză s-a decis să se asigure apărarea din oficiu de avocații înscriși pe listele de permanență. Se vaită lumea pe forum că nu mai au încasări, că să ne ajutăm, etc. De ce nu s-ar fi putut să se propună ca cei aflați în dificultate să se poată înscrie pe acele liste de permanență și să poată face un ban în această perioadă?

Am spus și despre organele de conducere că sunt incapabile să ofere sau să propună soluții pentru perioada asta și pentru ajutarea celor care nu se vor putea descurca pe cont propriu.

Capacitatea de a da soluții se bazează pe interesul față de problemele reale, însă cât timp la nivel de barou sau uniune nu există nicio pârghie de control a problemelor, n-are cum să existe soluții. Nu există o situație a colegilor cu mai mulți copii, nici a celor care sunt în familii monoparentale, a celor fără locuință și nici a celor fără venituri din profesie. Pe nimeni nu interesează de unde scoți banii de cotizații.

Apoi, în cadrul acestei profesii există o lipsă de susținere a valorilor greu de egalat chiar și în sistemul de stat. Avocaților colaboratori sau stagiari care muncesc pe moșiile coordonatorilor li se neagă constat  dreptul să semneze ceea ce redactează, semnătura și-o pune bossul, tu, rob, ai cel mult șansa să-i cari geanta prin instanță. Așa, asta cu căratul genții mi se pare o umilință maximă. Chiar dacă tu ești tânăr, voinic și bosuul e femeie, n-ai de ec să-i cari traista! Că doar ești avocat, nu hamal cu facultate de drept.

Am mai scris și despre modalitatea în care se gestionează plata contribuțiilor. Da, în secolul digitalizării, noi plătim contribuțiile și cash, fără card, prin așezarea la coadă, uneori cu orele. Programul de care dispune cel de-al doilea barou, ca mărime și importanță din țară, este de toată jena informatică. Datele se introduc manual și apoi se așteaptă minute în șir ca ,,gramofonul bunicii” să scârțâie ceva la o imprimantă de pe vremea stăbunicii. O realitate care ne mănâncă timpul vieții noastre scurte și stresate. Dar, la urechile conducerii ajung doar șoapte, nu strigăte și nici revolta, pentru că nu sunt autentice, ci sunt înăbușite de o frică absurdă de repercusiuni. Cum să ridici glasul? Cum să zici că decât să faci investiții în betoane, mai bine investești în oamnei și în timpul lor? Investițiile baroului sunt făcute din banii strânși după statul la coadă, dar au prioritate betoanele. E așa dificil de angajat un informatician care să perfecționeze un sistem informatic de încasare a contribuțiilor? Probabil, însă greu de crezut.

Tot de organele profesiei ar fi ținut și înființarea unor sisteme funcționale de susținere a avocaților aflați în nevoie la un moment dat, însă susținerea e o chestie de anticipație și cotizație. De unde să primești dacă n-ai avut posibilitatea să cotizezi, să pui un bănuț undeva ca mai apoi să poți pretinde ajutor?

Că medicii au o chestie numită ,, divizia medicilor” se știe? Nu ar fi trebuit decât copiat un model implementat și funcțional, ar fi trebuit ca cineva, dintre aleși, să dorească să sprijine avocații confruntați cu nevoia de credite ipotecare sau de consum și să negocieze cu băncile condiții avantajoase, oferind garanții că icsulescu care apelează la finanțare are credibilitatea necesară.

În fine, sunt multe de spus dar niciodată nu e momentul. Poate criza va produce schimbarea pe care noi o merităm fiecare în parte și toți împreună.

Dana, de tine n-am timp.

Text de avocat Adina Lincă

Comments

comentarii

Lasă un răspuns

error: Conținut protejat. Contactați-ne la office@clujust.ro dacă vreți să preluați! Apăsați CTRL+P dacă vreți să printați pagina