Avocata care a creat ”pantofii albaștri” din Justiție se destăinuie despre depresie: ”E cumplit. Te macină pe dinăuntru, roade din tine…”

În contextul discuțiilor generate de moartea jurnalistei Iulia Marin, care suferea de 4 ani de depresie, avocata (fostă jurnalistă) Mădălina Scutelnicu din Sibiu, creatoarea fenomenului ”Doamna cu pantofi albaștri” din Justiție, a scris pe Facebook despre experiența ei cu un ”pui de șoarece care-mi urla că ce rost mai are”: ”Cu Dumnezeu de mână și prieteni care mi-au dat 99 la sută din timpul lor, l-am ucis rapid, în câteva săptămâni.”. Redăm textul mai jos:

”E cumplit.

Te macină pe dinăuntru, roade din tine, din mintea ta, bucată cu bucată. În capul tău, e ca un șoarece infect ce nu se mai oprește din alergat pe rotiță, îți învârte gândurile, ți le-ncurcă, ți le-amestecă, ți le face noduri, te minte că nu ești bun de nimic, că nimănui nu-i pasă, că toți te părăsesc, și ronțăie… îți tot ronțăie prezentul și-ți face imposibil de proiectat viitorul… Și-l simți, și-l auzi, și vrei să-l oprești. Sub ochii tăi, ascuns în tine, chiar te face bun de nimic.

Îți instalează, în minte, frica pe care începi să o simți fizic, așa ca pe-o emoție puternică în coșul pieptului. Emoția asta devine obișnuința zilei, iar liniștea devine moment. Excepție.

În punctul acesta, începi să devii bun de nimic. Cu așa stare mentală întoarsă pe dos, n-are cum să-ți mai pese, n-ai cum să te mai bucuri de-o floare, de-un film, de un om, de o muzică bună. Îți pierzi răbdarea. Traseul. Direcția.

Îți e rău fizic.

În jur, auzi: „Da` termină, dragă, cu prostiile! Nu există depresie” sau „Trece. Când ajungi acasă, fă-ți un ceai, uită-te la un film…”.

Zâmbești amar la sfatul ăsta. Te simți ne-nțeles. Parcă nici nu-ți mai vine să spui cuiva. Abia aștepți să intri în camera ta, unde te asiguri că televizorul e închis (exclus să te poți concentra la ecran, când trăirile tale sunt cum sunt) și începi să te învârți în pat, ca un titirez, în jurul axei tale… Minute bune te învârți în pat, gemându-ți, singur, suferința. Ăsta e punctul în care somatizezi total cu șoarecele dăunător din mintea ta și-ncepi să te comporți ca el. Deși ți-l știi dușman declarat și vrei să-i ții piept, te lupți, dar ajunge să te controleze. El pe tine.

Știi, simți că, fără ajutor, n-ai nicio șansă să redevii omul de până atunci.

După moartea bruscă a lui Ovidiu, m-am trezit, în cap, cu-n pui de șoarece care-mi urla că ce rost mai are, că uite ce de rahat e totul. Pe cât era de mic (în fapt, era o simplă idee ce încolțea), pe-atât de puternic avea glasul. Un gând ce urla cu putere, printre celelalte, care stăteau, la locul lor, liniștite. Dar cu Dumnezeu de mână și prieteni care mi-au dat 99 la sută din timpul lor, l-am ucis rapid, în câteva săptămâni.
Mai întâi, l-am făcut bucăți direct acolo, în minte, unde încerca să-și facă un soi de culcuș, apoi l-am smuls din mintea mea bucată cu bucată și l-am azvârlit cât colo, până a rămas doar Liniștea. Bucuria lui Astăzi și Sensul lui Mâine.
Zilnic, la mine-n cabinet intră oameni dărâmați emoțional fie de plicul cu citația pe care au primit-o, fie de nevoia apăsătoare de a pune ei capăt unei situații grele din familie. Sunt întorși pe dos. Dezorientați. Le sunt în joc familia, copiii. Asta doare cumplit. Și acesta devine terenul proprice pe care apare șoarecele…
Cu propria mea experiență de viață, cred că ajutorul pe care îl cer ei este nu doar juridic, ci și mental. Au nevoie de oameni în jur care să îi repună pe traiectorie. Care să-i întrebe „Cum te simți?” când ei nu mai au puterea să spună singuri. „Cum îți este?”, „Sunt cu tine!”, „Hai, va fi bine!”.
Eu așa și încep discuția la cabinet, de fiecare dată când omul din fața mea aproape că nu mai știe ce-i cu el:
– Ok, înainte de orice strategie juridică, trebuie să ucideți șoarecele care vă zăpăcește de cap! Aveți cui povesti ce simțiți, aveți prieteni de suflet, suport, e cineva căruia să-i spuneți stările?
– Dar sunt ok. Doar că procesul mă apasă…
– Lăsați, lăsați, că nu sunteți ok. Hai să liniștim întâi mintea, până nu ajunge să se tranforme într-un monstru uriaș pe care, apoi, e extrem de greu să-l mai învingeți…
Multe doamne din lista mea vor zâmbi acum, când își vor aminti că și cu ele am făcut la fel. Și n-a fost în zadar. Asta mi-a fost prioritatea, înainte de orice hârtie juridică pe care am depus-o-n dosar. Să liniștim mintea.

Rogu-vă, fiți atenți la oamenii din jur, la apropiații care trec prin astfel de episoade de cădere. Cât de iute puteți, dați-le răbdarea voastră, îmbrățișarea voastră, suportul vostru.

Mulțumesc pentru lectură.

Mădălina

Comments

comentarii

Judecătorii au decis în cazul autorului tragediei din stațiunea 2 Mai. Cererea de schimbare a încadrării juridice din ucidere din culpă în omor calificat a fost respinsă.... Citește mai mult
O explozie urmată de un incendiu a avut loc, vineri, în comuna Fizeșu Gherlii, județul Cluj. Un bărbat a suferit arsuri.... Citește mai mult

Lasă un răspuns