Acasă » JURIDICE-LEGISLAȚIE » Ce cuprinde excepția de neconstituționalitate a art. 209 alin. 16 Cod procedură penală
noul_cod_penal_86138100

Ce cuprinde excepția de neconstituționalitate a art. 209 alin. 16 Cod procedură penală

Clujust.ro vă prezintă care sunt argumentele invocate de avocatul și conferențiarul universitar Radu Chiriță în excepția de neconstituționalitate a art. 209 alin. 16 Cod procedură penală, cu care Curtea de Apel Cluj a sesizat Curtea Constituțională.

Avocatul a invocat excepția de neconstituționalitate cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă a doi oameni de afaceri din Sălaj, pe care îi reprezintă. Propunerea de arestare formulată de DIICOT a fost respinsă, inculpații primind control judiciar.

Obiectul excepţiei îl constituie art. 209 alin. 16 Cod procedură penală potrivit căruia: „Procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia.”

În considerentele excepției se arată:

”Considerăm că textul este constituţional numai în măsura în care este interpretat în sensul în care termenul instituit în cuprinsul său este un termen peremptoriu a cărui nerespectare atrage incidenţa art. 268 alin. 1 C. proc. pen.

Acest text contravine următoarelor prevederi constituţionale:

  • 16 din Constituţia României potrivit căruia „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
  • 21 alin. 3 din Constituţia României potrivit căruia „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”
  • 24 din Constituţia României potrivit căruia „Dreptul la apărare este garantat.”
  • 121 alin. 1 şi 2 din Constituţia României potrivit cărora „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii” şi „Justiţia este unică şi imparţială pentru toţi.”

Considerăm că prevederile art. 209 alin. 16 Cod procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale amintite prin prisma faptului că instanţele interpretează termenul de 6 ore instituit în norma procesuală a fiind un termen de recomandare a cărui nerespectare nu atrage nicio sancţiune. Or, o atare interpretare încalcă flagrant principiul egalităţii de arme, al procesului echitabil, al dreptului la apărare şi al înfăptuirii justiţiei.”

Este descrisă defășurarea evenimentelor de la reținere la propunere de arestare: ”Subsemnaţii am fost reţinuţi în data de 26.02.2016 la orele 12.10, prin urmare măsura reţinerii urma să expire în data de 27.02.2016 la orele 12.00 Parchetul a înţeles însă să sesizeze judecătorul de drepturi şi libertăţi pentru judecarea propunerii de arestare preventivă împotriva noastră abia în data de 27.02.2016 cu mai puţin de 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii. Din această expunere succintă evenimentelor, rezultă că parchetul a sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi cu nerespectarea termenului de 6 ore prevăzut de art. 209 alin. 16 Cod pr. pen.

Subsemnaţii am invocat astfel în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi tardivitatea sesizării instanţei cu propunerea de luare a măsurii arestului preventiv, solicitând acesteia să constate că termenul de 6 ore prevăzut de art. 209 alin. 16 Cod pr. pen., este un termen procesual, având astfel o natură imperativă, a cărui nerespectare atrage decăderea parchetului din dreptul de a mai formula propunere de luare a măsurii arestului preventiv.

Având în vedere aceste aspecte, apreciem că între art. 209 alin. 16 şi modul de soluţionare a prezentei excepţii există o strânsă legătură, judecătorul de drepturi şi libertăţi fiind obligat să constate decăderea din dreptul de a mai formula propunere de arestare preventivă împotriva noastră în măsura în care Curtea admite excepţia noastră.”

Judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Cluj a respins excepţia invocată de avocat privind tardivitatea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT –Biroul Teritorial Sălaj, de unde rezultă că termenul de 6 ore prevăzut de textul legal este un termen de recomandare şi, prin urmare, nerespectarea acestuia nu atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Extras din excepția de neconstituționalitate

Cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare şi a principiului egalităţii în faţa legii: 

Astfel cum arătam şi supra, prevederile art. 209 alin. 16 Cod pr. pen. încalcă art. 16, art. 21 alin. 3, art. 24 şi art. 126 din Constituţia României dacă termenul de 6 ore prevăzut de art. 209 alin. 16 Cod pr. pen. este interpretat şi aplicat ca fiind un termen de recomandare a cărui nerespectare nu atrage nicio sancţiune.

Normele de procedură sunt dispoziţii imperative şi de strictă interpretare, prin urmare şi termenele procedurale sunt termene legale imperative iar nerespectarea acestora atrage sancţiunea decăderii. Termenul de 6 ore prevăzut de art. 209 alin. 16 Cod pr. pen., este un termen de regresie, care stabileşte momentul procesual până la care poate fi depusă propunerea de luare a măsurii arestului preventiv împotriva inculpatului. Pe cale de consecinţă, o atare propunere trebuie formulată şi înregistrată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi în termen de 18 ore de la luarea măsurii reţinerii. Orice propunere formulată după scurgerea celor 18 ore trebuie sancţionată cu decăderea din dreptul de a mai solicita luarea măsurii arestului preventiv împotriva inculpatului şi nulitatea actului emis cu nerespectarea termenului.

A susţine o interpretare în sens contrar, ar însemna să admitem că termenele procesuale pot fi termene de recomandare iar nerespectarea acestora să nu aibă nicio repercursiune asupra situaţiei sau drepturilor participanţilor din procesul penal. O asemenea interpretare este vădit neconstituţională, încălcând flagrant dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii armelor consacrat cu precădere în materie penală.

Principiile amintite ar fi nesocotite flagrant printr-o asemenea interpretare de vreme ce în sarcina inculpatului sunt stabilite termene procesuale imperative a căror nerespectare atrage decăderea din exercitarea dreptului, în timp ce termenele pe care parchetul trebuie să le respecte ar fi termene de recomandare a căror nerespectare să nu atragă nicio sancţiune. În materia contestaţiei împotriva măsurilor preventive de pildă, inculpatul trebuie să formuleze această cale de atac în termen de 48 de ore de la pronunţare. Dacă acesta nu ar proceda în acest sens, formulând contestaţie după scurgerea celor 48 de ore, aceasta ar fi respinsă ca tardivă iar inculpatul ar fi decăzut din exerciţiul dreptului de a mai formula contestaţie împotriva măsurii.

Trebuie să precizăm în continuare că termenele procedurale sunt prin natura lor termene imperative, indiferent cine este persoana care trebuie să respecte aceste termene, respectiv inculpat, persoană vătămată sau procuror.

În aceeaşi ordine de idei, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, astfel cum au fost consacrate prin dispoziţiile legii fundamentale şi prin prevederile art. 6 parag. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului stabilesc fără putinţă de tăgadă că inculpatul are dreptul de a dispune de timpul şi de facilităţile necesare pentru pregătirea apărării sale. Or, dacă legiuitorul a considerat că propunerea de luare a măsurii arestului preventiv trebuie formulată cu 6 ore înainte de expirarea măsurii reţinerii, înseamnă că s-a instituit o prezumţie potrivit căreia acest termen ar fi suficient pentru pregătirea apărării împotriva propunerii de luare a măsurii arestului preventiv.

În acest context, amintim şi de Decizia nr. 336/2015 a Curţii Constituţionale a României prin care s-a statuat într-o situaţie similară că şi termenele pe care parchetul trebuie să le respecte au o natură imperativă, că nerespectarea lor atrage decăderea din exerciţiul dreptului iar actul formulat după expirarea termenul este nul.

Mai mult, analizând obligaţia parchetului de a respecta termenele procedurale înăuntrul cărora acesta trebuie să formuleze anumite acte, judecătorii au stabilit pe această cale că „Drepturile procesuale sunt exercitate de către părţi, şi nu de organele judiciare, care îndeplinesc obligaţii legale, iar de esenţa unei obligaţii este faptul că persoana căreia îi incumbă nu poate renunţa la ea din proprie voinţă”. Pe cale de consecinţă, parchetul nu poate să decidă de la sine putere că propunerea de luare a măsurii arestului preventiv poate fi formulată chiar şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 209 alin. 16 Cod pr. pen.

Comments

comentarii

Vezi și

uber-telefon

Comisia Europeană recomandă statelor membre să încurajeze și să reglementeze serviciile gen Uber

Deși funcționează de aproape doi ani în România, discuțiile despre legalitatea Uber au început odată …

Lasă un răspuns